Pe maica-mea sarmana atata n-am iubit-o,Si totusi cand pe dansa cu tarna-a coperit-o,Parea ca lumea-i neagra, ca inima imi crapaSi as fi vrut cu dansa ca sa ma puie-n groapa…Cand clopotul sunat-au, plangea a lui aramaSi ratacit la minte strigam: unde esti, mama?
Priveam in fundul gropii si lacrimi curgeau rauDin ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;Nu stiam ce-i de mine si cum pot sa ramanIn lume-atat de singur si-atata de strein,Si inima-mi se stranse si viata-mi sta in gat -Dar ca de-a ta iubire tot nu am plans atat.
O, demone, viata-mi si sufletu-mi de vrei,De ce mai stai pe ganduri, de ce nu mi le cei?De ce ma-nsala ochiu-ti cu zarea-i, cu seninu-i,De ce cu usurinta, atat, atat ma chinui?Ajunga-ti… ma omoara mai bine… si destul.De vorbe si de zambet sa nu mai fiu satul?
A mamei amintire eu unu-n stare-am fostSa ti-o sacrific tie si sunt atat de prostIncat tot numai tie viata-ti multamesc,In dar parca mi-ai da-o… si parca o primescCa orbul, ca un cane, caci, vezi, in stare suntPe praful urmei tale cu fruntea la pamant.
Si tu? Imi zambesti mie, cum altora zambesti,Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui ca ma iubesti -Si eu? eu sunt ca altii? Si tu vezi si in minePe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un caneCe-i dai si cu piciorul si dupa ce-l desmierzi?O, rade-ma, o, casca in fata-mi… tu ma pierzi!
Cocheta, lunecoasa, lingusitoare, rece -Cu viata-mi sfaramata uratul tau petrece;Si sa te vezi privita cu patima, cu jind,Sa vezi ca cel mai tare se face om de rand,Cu gura numai spuma se pleaca in genunchi,- Privelistea aceasta te bucura-n rarunchi -
Sa-l vezi ca la picioare-ti se taraie un viermeSi recea-ti ironie mai mult inca sa-l sferme.O, cat de bine stii tu natura ce a vrutCand a facut zapada si diamant din lut,Stii ce voieste dansa cu ochii-ti straluciti -Ea vrea prin o zambire sa fim nefericiti.
Sa vad a ta faptura sa nu mai fi ajuns!Ce demon oare-n cale-ti m-a pus ca sa patrunz -Si de sub frunte ochii mai bine i-as fi ruptDecat sa sorb din ochii-ti veninul ce l-am supt,Decat sa fiu un preot la un astfel de cult,Mai bine-mi rupeam capul s-as fi pierit de mult!
Si totusi, totusi, scumpo… de nu te-as fi vazut,Au asta bogatie de-amor as fi avut?Durerea-mi este draga, caci de la tine-mi vineSi imi iubesc turbarea, caci te iubesc pe tine;Uraste-ma, priveste la mine cu dispret,Sa te iubesc prin astea tu mai mult ma inveti.
Spuneti-mi cum ca fata o masca e de cearaSi mai mult o sa creasca iubirea mea amara!Ca-n lupanar vazut-o-ati jucand, batand din palme,Si o sa-mi par-un inger, in gandul lui cu psalme!Spuneti de ea tot raul de vreti sa-nnebunesc:Ca-i hetera, un monstru, ca-i Satan - o iubesc!
O, dulce inger bland,Cu ochi uimiti de mari,La ce mai reapariSa-ngreui al meu gand?Parea ca te-am uitat,Ca n-oi mai auziCa-mi amintesti vo ziDin viata mea de sat!
Mai poti sa-ti amintestiCum noi imblam discultiSi tu steteai s-ascultiDuioasele-mi povesti?Spuneam cum am imblatFrumos fecior de craiIn lume noua aiIubita de-au aflat!
Ca si cand te-ai mira,Tu ochii mari faceai,Desi ma pricepeaiC-o spun in pilda ta;S-apoi cand te rugamSa-mi spui de ma iubesti,Prindeai ca sa soptestiCu buzele abia!
Si-mi raspundeai cu dor:"Tu nu ma vei cata,In veci raman a taCaci drag imi esti de mor…"Uitasi al tau cuvant:Nu m-ai chemat sa viuAlaturea-n sicriu,La stanga ta-n mormant!
Dar azi, cand se pareaCa-n veci eu te-am uitat,Tu iar te-ai aratatCa-n tineretea mea;Suflarea ta usorZburat-au racorindSi reintinerindIntaiul meu amor.
Mai tare sa-mi vorbesti:- De mine ce te temi? -S-aud cum lin ma chemiAcolo unde esti!Curand, curand si euImi pare c-oi plecaPe dulce urma ta,Iubit copilul meu!
Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme!In minte-mi esti sapata ca-n marmura cea rece,Uitarea mana-n noapte a visurilor turmeSi toate trec ca vantul - dar chipul tau nu trece.
In veci noaptea si ziua soptesc in gand un nume,In veci la pieptul bolnav eu bratele imi strang,Te caut pretutindeni si nu te aflu-n lume,Tu, chip frumos cu capul intors spre umar stang.
Astfel in veci in minte-mi incremenisi frumoasaSi vad in veci aievea divinul tau profil.O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,Imi pare c-a mea tampla pe piatra o am pusSi noaptea-ntreaga ochii-mi in lacrimi se ineacaSi mintea mea in noaptea de veci va fi apus.
Pe cat mai am in pieptu-mi un pic macar de sange,In inima cat fibra din urma va trai,Avare, ele-n sine icoana ta vor strange,Cu dansa impreuna si ele vor muri!
O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit,Ci mor, mor de durerea ca-n brate nu te am.
O data te vazusem -S-am stat inmarmuritSi crud-a fost durereaCu care te-am iubit.
Te vad de-a doua oaraSi glasul tau l-ascult -Si stiu numai atataCa am trait prea mult.
Al anilor iubirei- Inveninat necaz -E numai o parerePe langa cel de azi.
Sa tin inca o dataManuta ta la pieptSi-n ochii tai sa cautIntrebator si drept.
O strans-imbratisare- Vis dureros de foc -S-apoi sa plec in lumeCopil far? de noroc.
Sa nu se mai aleagaDe viata mea nimic,Sa mor uitat de oameni -E soarta ce-mi prezic.
Venin si farmec port in suflet,Cu al tau zambet trist ma pierzi,Caci fermecat sunt de zambirea-tiSi-nveninat de ochii verzi.Si nu-ntelegeti ca-n al meu sufletDureri de moarte tu ai pus -Cat de frumoasa esti pot spune,Cat te iubesc nu e de spus!
Cu penetul ca sidefulStraluceste-o porumbita,Cu capsorul sub aripaAdormita sub o vita.
Si tacere e afara.Lumineaza aer, stele.Muta-i noaptea - numai raulSe framanta-n pietricele.
O strada prea ingustaParea ca se facea -Si case lungi si negrePe doua parti era.
Pe dansa nu lucesteUn singur felinar -Eu trec incet si fluierIn suflet cu amar.
Deodata simt in urma-miVenind, tiptil-tiptil,Pas sfiicios de fata,Usor ca de copil.
Si simt cum ca de bratu-miUn brat usor s-anina -Si simt ca mana-mi strangeO mana dulce, fina.
Rasuna miazanoapteaDin turla neagra, veche -Suntem atat de singuriSi suntem o pareche.
Caci tu esti, tu iubita!Si am dorit, ah, cat!Sa fim odata singuriSi iata-ne-n sfarsit!
Nici stii, copila dulce,Cate pe suflet am!De cand te intalniraOchii mei, te iubeam;
Mi-erai atat de draga -Mi-era atat de dor -Incat credeam adeseaCa trebuie sa mor!
O, in sfarsit!… Copila,Si ai venit - chiar tu!Am asteptat norocul -Norocu-acesta nu.
Cum dete preste mine?Cum de-ai gandit sa vii,Sa simt suflarea-ti caldaD-urechea-mi c-apropii?
Tinzandu-ti mana o priveai cuminte,Miscai zambind a tale rosii buze,Soptind incet, ca-n vis, la dulci cuvinte.
Urechea mea pandea sa le auza- Abia-ntelese pline de-nteles -Cum ascultau poetii vechi de muza.
Si-n ochii tai citeam atat eres,Atata dulce-a patimei durere,Ca-n al meu suflet toat-o am cules.
A vorbei tale lamura de miere,Al gandurilor visatorul chaos,Al tau suras precum s-a ta tacere
Si chipul tau in voluptos repaosPatruns-au toate limpede-n cantare-mi,Cand al tau suflet mie l-ai adaos.
Stapana esti pe gandu-mi si suflare-miSi-acesta cant, ce gata-acum vedemu-l,Tu poti sa-l tii si numai tu sa-l sfaremi.
De-ngadui tu ca eu sa-nchin poemul,Precum viata mea ti-am inchinat-o,Dispretui hula orisicarui ?mul:
Primeste-l dar c-un zambet - adorato!
Tu ma privesti cu marii ochi, cuminte;Te vad miscand incet a tale buze,Soptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.
Urechea mea pandeste sa le-auza- Abia-ntelese, pline de-nteles -Cum ascultau poetii vechi de muza.
In ochii tai citeam atat eres,Atata dulce-a patimei durere,Ca-n suflet toata, toat-o am cules.
Vorbirea ta mi-i lamura de miere,In ochii tai de visuri e un chaos,Si-atat amor c-auzi pan? si-n tacere.
Frumosul chip in voluptos repaosPatruns-au trist si dulce in cantare-mi,Fiinta ta gandirii-mi am adaos.
Caci numai tu traiesti in cugetare-mi,A ta-i viata mea, al tau poemul,Cum le inspiri tu poti sa le si sfaremi.
Nu crede tu ca eu sunt cuiva ?mulCand cantul meu se-mbraca fel de fel:Ici in tertine suspinand, vedemu-l,
Dincolo el ofteaza in gazel,Acelasi e, desi mereu se schimba,De tine-i plin, de tine-mi zice el…
Alege forme dulci din orice limba:Acuma-l vezi imbland carare dreapta,Acum pe-a lui Firdusi cale stramba.
Dar orisicand el alta nu asteaptaDecat ca tie, suflete, sa-ti placa,Tu sa-l aprobi cu gura inteleapta.
In mii costume astfel se imbraca,Si ca s-atraga dulcea ta zambireMinuni, de vrei, sarmanul o sa faca…
S-acuma-l vezi, cu-a lor ademenireL-au dus pe-alaturi dulcile tertine,Uitand ce-a vrut sa-ti spuie-n aste sire.
Au vrut sa-ti spuie ca e plin de tine,Ca de-al tau farmec ritmul sau foieste,C-a sale ganduri de zambiri sunt pline
S-astfel pe mine el ma stapaneste…Aduna-n versuri ale mele zileSi-n strofe le-a legat gradinareste,
In poala ta zvarlind aceste file.
De vrei ca toata lumea nebuna sa o faci,In catifea, copila, in negru sa te-mbraci -Ca marmura de alba cu fata ta rasari,In boltile sub frunte lumina ochii mariSi parul blond in caier si umeri de zapada -In negru, gura-dulce, frumos o sa-ti mai sada!De vrei sa-mi placi tu mie, auzi? si numai mie,Atuncea tu imbraca matasa viorie.Ea-nvineteste dulce, o umbr-abia usor,Un san curat ca ceara, obrazul zambitorSi-ti da un cer t?mid, suferitor, plapand,Nemarginit de gingas, nemarginit de bland.Cand imbli, a ta haina de tine se lipeste,Ci gingas-mladioasa tu razi copilareste.De sezi cu capul mandru pe spate lin lasat,Tu pari sau fericita sau parc-ai triumfat…Ciudat… Stau melancolic, greoi ca si un trunchi,Cand vesela ti-ai pune chiar talpa pe genunchi.Caci ma cunosc prea bine si nu-mi vine sa credCa ma iubesti pe mine tu, tu! ce eu te vadAtata de frumoasa, atat de rapitoare,Atat - cum nu mai este o alta pe sub soare;Iti bati tu joc de mine, cu ochii ma provociSi vrei cu al meu suflet tu numai sa te joci…S-apoi… Merit eu oare mai mult de la un ingerDecat de-a lui privire eu sufletu-mi sa-mi sanger?O, bate-ti joc, copila, ucide-ma de vrei,Zambirea gurei tale, un vis din ochii taiMai mult e pentru lume decat un trai desert…Si incheierea vietii-mi: pe tine sa te iert.Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slaba,De care nime-n lume, ah, nimeni nu intreaba.Si am visat odata sa fiu poet… Un visDesert si fara noima ce merit-un surasDe cruda ironie… Si ce-am mai vrut sa fiu?Voit-am a mea limba sa fie ca un rauD-eterna mangaiere… si bland sa fie cantu-i.Acum… acuma visul vad bine ca mi-l mantui.Caci toata poezia si tot ce stiu, ce pot,Nu poate sa descrie nici zambetu-ti in tot.Te-am ingropat in suflet si totusi slabii crieriNu pot sa te ajunga in versuri si descrieri.Frumseta ta divina, nemaigandita, sfantaAr fi cerut o arfa puternica, ce-ncanta;Cu flori stereotipe, cu raze, diamante,Nu pot sa scriu frumseta cea vrednica de Dante.O, bate-ti joc de mine, pigmeu desert, nedemn,Ce am crezut o clipa de tine ca sunt demn.O, marmura curata, o, inger, o, femeie,Eu sa te-ating pe tine cu-a patimei scanteie,Eu, eu sa fiu in stare o clipa sa-mi inchipuiC-al meu e trupul dulce? C-a mele: fata-i, chipu-i…?Nebun ce sunt… Nu razi tu? O, razi de mine… Razi.Plangand cu-amaraciune, eu ochii sa-mi inchiz,Sa nu mai vad nainte-mi acea frumoasa zeie,Cu capul ei de marmur pe umeri de femeie…Astfel imi trece viata, astfel etern ma chinuiSi niciodata, Ana, nu m-a lasat la sanu-i,Caci ea nu vrea iubire… vrea numai adorare…Tampit sa-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioareSi ea sa-mi spuie rece: "Monsieur, ce ai mai scris?"La glasu-i chiar ironic, sa fiu in paradis,Sa fiu prea, prea ferice, de-a vrea sa cate numaPe acest mizerabil, ce o priveste-acuma.Da, da! sa fiu ferice de-un zambet, de-un cuvant,Caci zambetul mai mult e ca viata-mi pe pamant.Sa simti cum ca natura isi bate joc de noi:Ici-colo cate-un geniu - si preste tot gunoi.Si eu simt acest farmec si-n sufletu-mi admirCum admira cu ochii cei mari odat? Shakespeare.Si eu, eu sunt copilul nefericitei secteCuprins de-adanca sete a formelor perfecte;Dar unde este dansul cu geniu-i de focSi eu, fire hibrida - copil far? de noroc!Far? de noroc? De ce dar? Au nu sunt fericitCa-n calea mea o umbra frumoasa s-au ivit?Nu mi-e destul-avere un zambet trecator,O vorba aruncata ironic - de amor?Comoara nu-i destula privirea, un cuvant,Ce viata-mi insoti-va de-acum pan-in mormant?Sunt vrednic eu a cere - sunt demn sa am mai mult?A lumei hula oare in juru-mi n-o ascult?Putut-am eu cu lira strabate sau treziNu secolul, ca altii - un ceas macar, o zi?Cuvinte prea frumoase le-am randuit siragSi-am spus si eu la lume ce-mi este scump sau drag…Aceasta e menirea unui poet in lume?Pe valurile vremii, ca boabele de spumeSa-nsire-ale lui vorbe, sa spuie verzi s-uscateCum luna se iveste, cum vantu-n codru bate.Dar oricate ar scrie si oricate ar spune…Campii, padure, lanuri fac asta de minune,O fac cu mult mai bine de cum o spui in vers.Natura-alaturata cu-acel desemn prea stersDin lirica moderna - e mult, mult mai presus.O, trista meserie, sa n-ai nimic de spusDecat povesti pe care Homer si alti autoriLe spusera mai bine de zeci de mii de ori.Da, soarele batranu-i, batran pamantu-acuma:Pe gandurile noastre, pe suflet s-a prins brumaSi tineri numa-n sanuri vedem frumsetea vie,Dar gandul nostru-n ceata n-o pune pe hartie…Suntem ca flori pripite, citim in colbul scoliiPe carti cu file unse, ce roase sunt de molii.Astfel cu mestesuguri din minte-ne - un pir -Am vrea sa iasa rodii sau flori de trandafir.In capetele noastre de semne-s multe sume,Din mii de mii de vorbe consist-a noastra lume,Aceeasi lume stramba, urata, intr-un chipCu fraze-mpestritata, suflata din nisip.Nu-i acea alta lume, a geniului rod,Careia lumea noastra e numai un izvod…Frumoasa, ea cuprinde pamant, oc?an, cerIn ochi la Calidasa, pe buza lui Omer?O, salahori ai penei, cu rime si descrieriNoi abuzam sarmanii de mana-ne de crieri…Caci plumbu-n veci nu-i aur… si-n noi se simte izulAcelei meserie ce-o-nlocuim cu scrisul…In loc sa manui plugul, sau teasla si ciocanul,Cu aurul fals al vorbii spoiesc zadarnic banulCel rau al mintii mele… si vremea este vamaUnde a mea viata si-a arata arama.
"Sa reproduci frumosul in forme" ne inveti:De-aceea poezia-mi ma imple de dispret…Dator e-omul sa fie a veacului copil,Altfel ca la nevolnici el merit-un azilIntr-un spital… Acolo carpeasca cu minuniParetii de chilie si spuna la minciuni…Da! ticalos e omul nascut in alte vremi…Sincer, iti vine soartea s-o sudui, s-o blestemi:Blastamurile insasi poet te-arata iarasi,Al veacului de mijloc blestemul e tovaras.Intre-un poet nemernic, ce vorbele innoadaCa in cadenta rara sa sune trist din coadaSi-ntre-ofiterul tantos cu spada subsuoaraAlegere nu este, alegerea-i usoara.Pocnind in a lui haine, el place la neveste,Fecioara-nfiorata isi zice: acesta este…Acesta da… Simtire tu ai si este dreapta.Nebuni suntem cu totii, natura-i inteleapta -Un corp frumos si neted te face sa iubesti,In bratul lui puternic tu simti ca-ntineresti.Doar nu esti tu nebunaS-alegi in locu-i, fata, pe un impusca-n luna,Pe-un om care sta noaptea s-a mintii adancimeIn strofe o disface si o asaza-n rime…Soldatul spune glume usoare - tu petreci…Pe cand poetul gingas, cu mersul de culbeci,E t?mid, abia ochii la tine si-i ridica.El vorbe cumpaneste, nu stie ce sa-ti zica,Privindu-te cu jale, ofteaza - un nauc…Si zile-ntregi stau astfel in jilt, s-apoi ma ducSi ani intregi putea-voi tot astfel ca sa sezSi-n inima copilei de fel nu-naintez.Copil, copilul nu e? voieste sa petreaca.Ce caut eu cu ochii-mi, cu-a lor privire seaca?Ce-i zic dumnezeire, si inger, stea si zeie,Cand ea este femeie, si vrea a fi femeie?Si totusi… Ah, odata, mi-a spus cu vorbe dulci:- As vrea pe brat, aicea, tu capul tau sa-l culci,Sa mangai a ta frunte, nefericit copil!Acest cuvant, divino, mai zi-l o data, zi-l.Vezi tu, inchipuirea in veci imi e tovaras.Un vis, ca o poveste, in veci revine iaras:S-ajung o zi in care, in stramta mea chilie,Tu sa domnesti ca fiica, stapana si sotieSi-n ore de durere, cand gandul mi-a fi vestedSa simt cum dulcea-ti mana se lasa pe-al meu crestet,S-atunci ridicand capul, dand ochii-mi peste spate,Sa vad, ah, pamanteasca-mi, duioasa-mi zeitate…Fugi, fugi! Ce te asteapta cu mine intr-un veac,In care poezie si visuri sunt un fleac:Nu te indemn eu insusi ca sa-mi urmezi in cale,Sa fiu nemernic martor nefericirii tale.Decat sa scriu la versuri, mai bine-as bate toba:Cu rime si cu strofe nu se-ncalzeste soba.Chiar inima-mi de-as da-o sa bei dintr-insa sange:Nevoia este gheata ce-amoru-n graba-l stinge.……………………………………Visand astfel ia sama cu mine ca petreci,Copil cu gura calda, cu picioruse reci.Te-apropii, ma-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc?O vorba-ai vrea in fine s-auzi cum o rostesc…De-un ceas tu casti in fata-mi - acuma-nsa doresti,Drept pret, sa-ti spun amoru-mi in versuri frantuzesti.Idee! Si de bratu-mi atarni dulcele-ti brat.Intorc spre tine capul, privesc fara de sat,Cu gura pe-al tau umar incet si trist soptesc:- Esti prea frumoasa, Doamna, si prea mult te iubesc!
Cu gandiri si cu imaginiInnegrit-am multe pagini:S-ale cartii, s-ale vietii,Chiar din zorii tineretii.
Nu urmati gandirei mele:Caci noianu-i de gresele,Urmarind prin intunericVisul vietii-mi cel chimeric.
Neavand invat si norma,Fantazia fara formaRatacit-a, vai! cu mersul:Negru-i gandul, schiop e viersul.
Si idei, ce altfel imple,Ard in frunte, bat sub tample:Eu le-am dat imbracamintePrea bogata, fara minte.
Ele samana, hibride,Egiptenei piramide:Un mormant de piatra-n munteCu icoanele carunte,
Si de sfinxuri lungi alee,Monoliti si propilee,Fac sa crezi ca dupa poartaZace-o-ntreaga tara moarta.
Intri-nuntru, sui pe treapta,Nici nu stii ce te asteapta.Cand acolo! Sub o faclaDoarme-un singur rege-n racla.
Ce vis ciudat avui, dar visuriSunt ale somnului fapturi:A noptii minte le scorneste,Le spun a noptii negre guri.
Pluteam pe-un rau. Sclipiri bolnaveFantastic trec din val in val,In urma-mi noaptea de dumbrave,Nainte-mi domul cel regal.
Caci pe o insula in farmecSe nalta negre, sfinte bolti,Si luna murii lungi albeste,Cu umbra imple orice colt.
Ma urc pe scari, intru-nlauntru,Tacere-adanca l-al meu pas.Prin intuneric vad inalteChipuri de sfinti p-iconostas.
Sub bolta mare doar straluceUn singur sambure de foc;In dreptul lui s-arat-o cruceSi-ntunecime-n orice loc.
Acum de sus din chor apasaUn cantec trist pe murii reciCa o cersire tanguioasaPentru repaosul de veci.
Prin tristul zgomot se arata,Incet, sub val, un chip ca-n somn,Cu o faclie-n mana-i slaba -In alba mantie de domn.
Si ochii mei in cap ingheataSi spaima-mi saca glasul meu.Eu ii rup valul de pe fata…Tresar - incremenesc - sunt eu.
………………………
De-atunci, ca-n somn eu imblu ziuaSi uit ce spun adeseori;Soptesc cuvinte nenteleseSi parc-astept ceva - sa mor?
Eu nu cred nici in Iehova,Nici in Buddha-Sakya-Muni,Nici in viata, nici in moarte,Nici in stingere ca unii.
Visuri sunt si unul s-altul,Si totuna mi-este mieDe-oi trai in veci pe lume,De-oi muri in vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte- Pentru om franturi de limba -In zadar gandesti, caci gandul,Zau, nimic in lume schimba.
Si fiindca in nimicaEu nu cred - o, dati-mi pace!Fac astfel cum mie-mi pareSi faceti precum va place.
Nu ma-ncantati nici cu clasici,Nici cu stil curat si antic -Toate-mi sunt de o potriva,Eu raman ce-am fost: romantic.
N-am stiut cum ca in ziuaDouazeci si sapte iuni,Isi serbeaza-aniversareaToti voinicii si Samsunii.
In biserica asemeniCat imblai pe la icoaneN-am vazut pe sfantul Samson,Pre iubitule Samsoane.
Si afland de-asa minuneEu scrisei aceste sire,Dorind multa sanatate,Viata lunga si sporire.
Si spre semn caracudisticIti trimit aceasta carta,Iar tu spune printr-un distic*Cum ca cei absenti se iarta.
* Soll heissem "Dystichon" (n.a.)
Un luceafar, un luceafar inzestrat cu mii de razeIn viata-mi de-ntuneric a facut ca sa se vaza.Eu privind acea lumina ca din visuri ma desteptSi cu bratele-amandoua catra dansa ma indrept.Ca o zana din poveste ea e nalta si usoara,E subtire si gingasa si din ochi revarsa para,Iar la fata e balaie, parul galben cade-n cret,Trandafiri pe fata are si cu zambetul istet.
Sa tot torni la rime releCu dactile in galopuri,Cu gandiri nemistuiteSa negresti mai multe topuri;
Si cand vezi vre o femeieSa te-nchini pan? la pamantSi de-a sta ca sa-ti vorbeascaSa inghiti orice cuvant;
Nespalat, neras sa umbli,Si rufos si desuchiet -Toate-acestea impreunaTe arat-a fi poet.
De ce in al meu sufletDe ani eu moartea port,De ce mi-e vorba saca,De ce mi-e ochiul mort?
De ce pustiu mi-e capul,Viata intr-un fel?Si tu… tu esti aceeaCe ma intrebi astfel?
Cu-amandoua manileInima o tiiSi ii simti bataileRepezi, dulci si vii.
Ochii-n trup se sperieSi revarsa foc.Ai visat vreodata tuAstfel de noroc?
Un noroc asemeneaBland si dureros!Tu iubesti, copila mea,Fara chiar sa stii.
Si daca de cu ziua se-ntampla sa te vazDesigur ca la noapte un tei o sa visez,Iar daca peste ziua eu intalnesc un teiIn somnu-mi toata noaptea te uiti in ochii mei.
E ceasul cel de taina, in care-inelul sortiiUneste-al vietii capat cu inceputul mortii:Sub piedica aceasta batranii mor in paceSi se concep copiii acei ce se vor face;Cei insurati desigur aceia ca vor naste;Pe cel far? de sotie iubirea il va paste.
Lumea imi parea o cifra, oamenii imi pareau morti,Masti ce rad dupa comanda, cari ies de dupa portiSi dispar - papusi maiestre ce ca sunt nici ca nu stiuSi-ntr-o lume de cadavre cautam cu suflet viu;Ma zbateam dorind viata, cu ce sete eu catamPrecum cel ce se ineaca se acata de-orice ram.Dibuit-am in stiinte, in maxime,-n poezie,Dara toate imi parura sura, stearpa teorie.N-aveam scop in asta lume, nici aveam ce sa traiescPana cand… blestam momentul!… pan?ce-a fost sa te-ntalnesc.Oare sunt eu tot acelasi? Singur nu mai ma-nteleg:De clipirea genei tale putui viata sa mi-o leg.Eram mandru - injosirea, ba sclavia ma inveti:Ma dispretuiesc pe mine… Ce mai are astazi pret?Imi parea ca imparatii sunt pe lume un nimicCaci ei nu tineau in mana degetul tau dulce, mic,Incepusem s-am in lume ceva ce platea mai multDecat lumea, decat totul ce putusem sa ascult;Ma miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu?Toate existau sub soare, pentru ca existi si tu.
O, chilia mea sarmana,Cu negritul, tristul zid,Daca n-ati fi voi in lumeAs fi stat sa ma ucid.
Dara voi, cei ce-ati fost [de fata]Cand varsam lacrimi fierbinti,Tristi pereti, negriti de vreme,Voi acuma sunteti sfinti.
Sfinti, caci ce-i mai sfant in lume,Decat cand o dulce guraIti sopteste vorba tristaCa-n sfarsit si ea se-ndura.
Cand te pierzi in valul vietiiTrist la tarm doar eu raman:Brate fara de nadejde,Nava fara de stapan.* * *Cum se turbura izvorulCand din el drumetul bea,Astfel ma-nfioara dorulCand rasari in calea mea.* * *Tu esti aerul, eu harpaCare tremura in vant,Tu te misti, eu ma cutremurCu tot sufletul in cant.* * *Eu sunt trubadurul. LiraEste sufletul din tine,Am sa cant din al tau sufletSa fac lumea sa suspine.
Stam sara la fereasta,Iar stelele prin ceataCu tainica dulceataPe ceruri izvorea.
Citeam pe-o carte veche,Cu mii de negre ganduriSi literele-n randuriPrinsese a juca.
Jos lacul se-ncretiseSub purpura tarzieSi valuri verzi de graieSe legana pe lan.
O stea din cer albastruTrecu a ei icoanaDin fata apei planaIn fundul diafan…
Si cred pe inteleptulCe-l vad ca-n carte ziceCa-n lume nu-i ferice,Ca toate-s naluciri…
Deodata la ureche-miAud soptind copila…Iar vantu-ntoarce filaCu negrele gandiri.
IZadarnic fete mandre zambind cutreier salaSi muzica-i si visuri si farmec indelung.In ochii unui tanar sadita e racealaSi note cat de blande in inima-i n-ajung.
Amicul cel de-o varsta paharul lui il impleSi-l cheama si pe dansul la masa unde beu;Pe manile-amandoua el tine a lui tample,Se uita pe fereasta cum ninge-ncet… mereu.
Se uita cum omatul copaci si case-ncarca,Cum vantul farma ramuri zvarlindu-le-n feresti,Atunci i se nazare un vis frumos… si parcaRevede tineretea-i cu ochii sufletesti.
Colo in departare e valea lui natala,Cu codri plini de umbra, cu rape fara fund,Unde izvoara albe murmura cu sfialaSi scapar-argintie lovindu-se de prund.
Ar vrea ca sa mai vada colibele de paiePrin stance incuibate, ce mai ca se praval,Cand luna dintre nouri, craiasa cea balaie,Se ridica prin codri din fruntea unui deal.
Sa aib-ar vrea coliba de trestii, mititica,In ea un pat de scanduri, muschi verde de covor,Din pragu-i sa se uite la munte cum s-ardicaCu fruntea lui cea stearpa pierzandu-se in nor.
Ar vrea sa rataceasca campia infloritaUnde ale lui zile din visuri le-au tesut;Unde-nvata din rauri o viata linistita,Parand sa n-aiba capat, cum n-are inceput.
Mama-i stia atatea povesti, pe cate fuseTorsese in viata… deci ea l-au invatatSa ticluiasca semne s-a pasarilor spuseSi murmura cuminte a raului curat.
In curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare,In dulcele ?miitul al paserilor grai,In murmurul de viespii, ce-n mii de chilioareZidesc o manastire de ceara pentru trai,
De spanzura prin ramuri de salcii argintoaseO-ntreaga-mparatie in cuib leganator,A firii dulce limba de el era-nteleasaSi il implea de cantec, cum il implea de dor.
Visa copilul… Fruntea-i de-o stanca razimata,Privea uimit in raul ce spumega amar,Si arunca vo piatra in apa-nvolburata.Radea, canta degeaba… plangea chiar in zadar.
El vede ierburi nalte in mandra zi cu soare.Crescute-ajung la braul unei copile. LinPrin iarba mare trece s-aminte luatoarePliveste flori albastre si fire de pelin.
Cununa impleteste, o-ncaiera salbatecIn pletele imflate, in parul incalcitSi ochii rad in capu-i si fata-i e jeratec -A lanurilor zana, cu chip sumet, rastit.
Apoi in codru trece si canta doina draga,Salbatec este glasu-i, vioi, copilaros,El suna-n codru verde, trezeste lumea-ntreaga,Picioarele-i desculte indoaie flori pe jos.
- Ah! cum nu sunt - ea striga - o pasere maiastra,Cu penele de aur ca paserile-n rai!La sfanta Joi m-as duce, as bate in fereastraCu ciocul si i-as zice cu rugatorul grai:
Sa-mi deie-un mar, in care inchisa e o lume,Palat frumos la munte, in codri infundat,S-un fat-frumos de mire, inalt, cu dulce nume,Din sange si din lapte - fecior de imparat!
Ea canta si pocneste in crengi c-o varga lunga.O ploaie de flori albe se scutura pe ea,Un flutur se inalta, cu sete ea-l alunga,Cu mana crengi indoaie si glasu-i rasuna.
Apoi si-aduce-aminte… era o zi frumoasa…El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc…Ea paru-si da-ntr-o parte din fata rusinoasa,Isi pleaca ochii t?mizi si el a stat pe loc…
Ce s-a-ntamplat de-atuncea nu vrea sa tie minte.Destul ca nu mai este… si chipul el cel bland,Zambirea-i sfiicioasa si ochiul ei cuminteSunt duse fara urma de pe acest pamant.
S-a stins. De-aceea insa ar vrea inca o dataSa vada lunca verde, departe valea-n flori,Unde ades de bratu-i, in noaptea instelata,Sedea pe stanca neagra spuindu-i ghicitori.
Da, ghicitori, enigme. Ce stia el pe-atunceDe-a vietii grea enigma, de anii furtunosi?In lacu-adanc si neted, in mijlocul de lunce,Parea ca vede zane cu par de aur ros.
Si trestia cea nalta vuind de vant mai tare…La galsu-i asculta el ca basme triste, dulci,Cand retele din codru pe cretii apei clare,Scaldandu-se prin papuri lasau pe valuri fulgi.
IITrecura ani. E noapte. In camera bogata,Pe-un pat alb ca zapada, copila sta maret.O candela de aur c-un punct de foc arataPrin umbra stravezie icoane pe pareti.
Culcata jumatate, copila cu-ntristareZambeste. Plete blonde pe umere coborSi cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mareArata nu amorul - ci setea de amor.
Iar fata ei frumoasa-i de-acea albeata sura,Brumata ca-n lucirea unui margaritar;Pe brate de zapada, pe sanii ei se furaA candelei lumina mai rar si tot mai rar.
Iar micile-i picioare ating covorul moaleSi chinuie papucii de-atlaz, care stau jos.L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poaleSta in genunche dansul, privind intunecos…
Sub umerii-unei fete ca marmura de receSunt umbrele-ntristarii, ce-adanci l-arata slab;Prin ochii mari si negri o indoiala trece,Ce fulgera in taina, apoi dispare-n grab.
- Din vorba mea nu poate amor sa se aleaga?Nu te iubesc atata cat stiu sa te iubesc?Ai vrea sa storc din mare amaraciunea-ntreagaSi intr-o picatura s-o beau, sa-nnebunesc?
Spre-a implini vo unul din dorurile tale,Au pot sa fiu, copila, de trei ori Dumnezeu,Si ce-au facut puternic in veacurile sale,Aceea intr-o clipa sa pot a face eu?
O, de-as putea s-amestec a lumii lucruri toate,Dupa a mea vointa, un ceas sa te incant,Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate,Pustiu ar fi in ceriuri si ceriul pe pamant.
Si la a ta ivire parere-ar ziua noapte,Astfel de stralucita ai trece-n lanuri verzi,Incat numai paraie ti-ar povesti cu soapteCa in a ta privire eu mintile imi pierz.
Cand ai muri, iubito, caci contra mortii n-areNici Dumnezeu putere, atuncea cu amarAs stinge in gramada sistemele solareSi-n ast mormant te-as pune ca pe-un margaritar.
Iar eu, eu, singuratec in lumea cea pustie,In chaos fara stele si fara de nimic,M-as arunca - un demon - sa cad o vecinicie,De-a pururea si singur desertul sa-l despic.
Iar daca liberate planetele cu-ncetulAr reintra in viata in vechile lor legi,Fiintele lor noua priveasc-atunci cometul,Nelinistind cu zboru-i veciile intregi.
Fantasma nesfarsita si totusi diafana,Din lume exilata neafland limanul sau,Demon, gonit de-a pururi de ordinea tirana -Acela sa fiu eu.
- Sa faci minuni? Nu-i asta. Nu ma-ntelegi, iubite -Pe crestetul lui mandru ea manile si-a pus.Sunt taine-n asta lume atat de neghicite,De-ai spune viata toata, tot n-ai sfarsi de spus.
Vezi tu, eu te-as vrea t?mid, un bland baiet, sa-mi spunaCu ochii plini de visuri zadarnice povesti,S-adorm plecandu-mi tampla la tampla ta - nebuna!Asa cum te visasem ai fost, dar nu mai esti.
Patate de-ndoiele a vietii tale vise -Baiet de-ai fi tu inca, la mine sa te-ardic,Sa te privesc cu gene pe jumatate-nchise,Dar nu mai crezi in visuri, caci nu mai crezi nimic.
Sa fii un paj din basme si eu sa fiu regina!O, cum as fi de buna si tu ai fi gentil,Plutire-am lin pe lacul ce doarme in gradina,Caci eu ma simt copila, de-ai fi si tu copil!
Nu mintea ta, nu ochii ce fulgera-n tacere,Nu asta ma ingheata de-mi vine ca sa mor.Ma doare - nu stiu… glasul amestecat cu fiere,Caci sufletu-ti e-o rana, suflarile-ti ma dor.
Ce vrei? Imi pare-n ochii-ti ca vad o veche vina.In vorba amintirea a unei crude munci,In inima e-o parte cu totului straina -De-ai fost vrodata tanar, e foarte mult de-atunci!
DIAMANTUL NORDULUI(Capriccio)
In lac se oglinda castelul. A ierbiiMolatece valuri le treiera cerbii.In vechea zidire tacere-i si numaPerdelele-n geamuri scanteie ca bruma.
Strafulgera-n umbra-i de valuri bataieAjunse in fuga de-a lunei vapaie,Ce-n varfuri de dealuri acum se ivesteS-a stancilor muche pe cer zugraveste.
Pareau uriesi ce in cuib de balaurPazea o mareata comoara de aur,Caci luna, ce rosa prin ele rasare,Comoara aprinsa in noapte se pare.
Iar lebede albe din negrele trestiiApar domnitorii ai apei acestei,Cu aripi intinse o scutur si-o taieIn cercuri murinde si brazde balaie.
Uimit, Cavaleriul cu pasuri pripiteImbla prin umbroase carari nisipite;Dumbrava sopteste, izvoarale suna,Asteapta-n amestec vibrare de struna.
Varatecul aer te-adoarme cu zvonul…Cu dor Cavaleriul priveste balconul.Cu frunze-ncarcatu-i si trec prin ostreteLiane-nflorite in feluri de fete.
Iar papura misca de-al apei cutreier.In iarba inalta suspina un greier -Prin vanata umbra, prin rumana sara,In farmecul firei rasuna ghitara:
- Arata-te-n haina de alba matasa,Ce pare-ncarcata c-o brum-argintoasa,Sa vad a ta umbra-n lumina-nmuieta,In parul cel galban inalt-mladieta.
Indura-te, scumpo, in mine aruncaViole albastre si roze de lunca,Pe coardele-ntinse-a ghitarei sa cadaIn noaptea cea ninsa de-a lunei zapada.
Iar ochii albastri, mari lacrimi a marii,Sa-ngaduie-n taina suspinul cantarii;Cobori, adorato, pe inima cazi-mi,Balaia ta frunte de umar sa-mi razimi.
E demn-a ta frunte sa poarte corona,Robit universul sa-i fie - Madonna!Ingaduie celui din urm-al tau sclavPlangand sa-ti sarute al urmelor prav.
Si lasa-ma-n umbra camarii-ti sa vin,Frumos imbracate cu alb muselin,Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundaA lampei de noapte lucire de nunta.
Deasupra-si aude uscata fosnireA poalelor lungi de matasa subtire;Prin flori ii apare, se-nclina pe gratiiDuioas-aratare a mult-adoratei.
Ghitara lui tace; cu sopot ea spune:- Zadarnica este iubirea ta, june!De-un farmec legata-i intreaga-mi simtire,Iubirea-mi asemeni de-a lui implinire.
Oricat mi-ai fi drag, si-o jur ca-mi esti drag,Un farmec te-opreste, te leaga de prag…De-aceea de mine sa fugi, Cavalere,Si uita ca gandu-mi si doru-mi te cere.
A Nordului mare o piatra ascunde,Luceste ca ziua prin negrele-i undeSi cui o va scoate viata mi-o darui;Dar vai! nici s-o vada nu-i soarta oricarui.
- O, inger! el zice si glasu-i se-neacaSi dreapta ii scapa pe-a sabiei teaca:Sigur de iubire-ti - m-astepte pierzare -Tot scoate-voi piatra luminei din mare!……………………….Din Spania pleaca, cu pasii pribegi,Prin tari si orase, castele de regi;Abia vede-o tara si iarasi o lasa,Caci piatra luminei gandirea i-apasa.
De ani e pe cale… Se vede in fineCuprins de pustiuri de negura pline,Incet poticneste al calului pas,Si-n noapte departe se pierde-al sau glas.
El vede munti mandri, asupra caroraPadurile negre nu stiu auroraSi toate formeaza cladire inaltaDe stanci ce gramada stau una pe alta.
Un munte e poarta si stresini paduriSi scarile-s dealuri… In falnicii muri,Prin aspru arcate boltiri de fereastra,Priveai o lumina ca cerul albastra.
Cum marea de valuri nu stie repaos,Astfel se framanta al norilor chaos,O stea nu luceste pe bolta cea larga -Pornit ca de vanturi sirepul alearga.
Un tunet cutremura lumea-n temei.Venea parc-o oaste calare de zei…Cu-a lui erghelie-nspumata de cai,Vuind vine mandrul al marilor crai.
Cu gaturi intinse sirepi de omatPrin norii cei negri zburau spariet,Manati de gigantul cu barb-argintoasa,Ce vantul in doua despica frumoasa.
Vazandu-l pe tanar inalta toiagul.O aspra privire i-arunca mosneagul,Cumplit ameninta, in arc se coboaraSi piere in doma-i inalt solitara.
Se-ntuneca iarasi, in fulger nazareVedenii uimite palatul cel mare;Nazare batranul in bolta ferestii,In pletele-i albe cununa de trestii.
Fugea Cavaleriul. - Dar codrii-n urdieIn urma-i s-aduna si iar se-mprastie;Campiile sese aluneca iute,Deasupra-i s-alunga de fulgere sute.
Si luna s-azvarle pe-a norilor vatra,Paraiele scapar, bulboanele latra,Deasupra lui cerul i-alearga in urmaSi stelele-n rauri gonite, o turma.
Si muntii batrani il urmau in galopCu stancele negre, gigantici ciclopi,Greoaie hurduca pamantu-n picior,Praval de pe umeri padurile lor.
Se-ntreaba: Fug eu? Sau ca lumea intreagaA rupt-o de fuga nebuna, pribeaga?Sau mari subterane duc muntii cu sine,Purtandu-m-o frunza pierduta pe mine?
O data-nca pintenu-nfige - alearga!…Deodata… se schimba in noaptea cea largaPrivirea… Nainte-i o lume-i deschisaCu aer varatec pe lunce de visa..
Pe maluri de rauri ce scapara line,El vede castele cu arcuri senineDe marmura alba ascunse-n dumbrave.In cer misca norii-auritele nave…
O muzica trista, adanc-voluptoasa,Patrunde-acea lume de flori si miroasa;Si verzile lanuri se leagana-n lunaSi lacuri cadenta cantarilor suna.
Subtirile neguri pareau panzarieDe brum-argintoasa, lucind viorie;Si florile toate sub ea-ncremeniteRespira bogate miroase-adormite.
Pe-al codrilor verde, prin boltile dese,Prin mreje de frunze seninul se tese;Si apele misca in pature plane -In funduri viseaza a lumei icoane.
Si unde-n dumbrava-i sapata carare,O mandra femeie s-arata calare,Pe calul ei graur se-nmladie-n laturi,De dulcea-i privire nu poti sa te saturi.
In parul ei negru lucesc amortiteFlori rosi de jeratic frumos incalcite,Rubine, smaranduri, astfel presarate,Salbatec-o face la fata s-arate…
Si ochi de-un albastru, bogat intuneric,Ca basme pagane, de-iubire, chimericLucesc sub o frunte curata ca ceara -Zambirea-i imbata ca noptile, vara.
Pe codri-nfioara a ei frumuseteSi apele fulger cu undele crete;Se pare ca-nvie a basmelor vremuri,Caci lumea-i cuprinsa de-un dulce cutremur.
Din nori curge-o bura, un colb de diamante,Pe vai se aseaza, pe dealuri inante;In fata li-i luna, prin suiet de soapteS-ardica pe cer curcubeie de noapte…
Ea calu-si alatura, mana intinde,Iar parul ei negru incet se desprindeSi-n valuri de moale matasa el cadePe umere albe… Frumos i se sade!
Si plans este glasu-i: - Iubit cavalere,Nu merge la mare, ca mor de durere;Imparte cu mine pamantul si raiul -De dor si de grija ii tremura graiul.
- Iubite dorite, in bratele-mi vinoSi cruda durere din pieptu-mi alin-o!Sa fii al meu mire menitu-i de zodiiSi tie pastrat-am a sanului rodii.
- In van e, craiaso! zambirea-ti din treacat,Caci mintea mea pus-au simtirilor lacatSi chipu-ti nu poate patrunde-n visare-mi.Cu ochii albastri amoru-mi nu-l sfaremi.
Pastreaza, craiaso, viclenele sfaturi.In laturi, frumoasa ispita, in laturi!Ea piere… cu dansa castele, dumbrava…Si marea-ngheata vuieste grozava.
Miscate de mare-n strigare mareataA Nordului vin caravane de gheata…Pe ceruri in neguri o stea nu s-arata.Departe doar luna - o galbena pata.
Cetati hrentuite pe tari plutitoare,Cu siruri de dome, steclind de ninsoare,Schelete-uriase purtand cremeniteCoroane in colturi pe capuri haite.
Vin regii de Nord cu ostiri sa se plimbe,Cu chipuri ciuntite si umere strambe,Si toata strigarea, vuirea, sunareaE surda ca ceriul, e moarta ca marea.
In domele largi, prin palate desarteRasuna doar vantul… ca glasuri - departe.Si spiritul mortii eterne-n ruineIsi misca imperiul fara de fine.
Orasul pe ape-i al zeilor nordici,Cu strade de temple, cu dome si portici;Dar astazi sunt frante boltitele porti,Pustiu e in dome - si zeii sunt morti.
El suie un turn ce se nalta sub luna,Cu ziduri crapate de ger si furtuna,Se uita la ceruri, se uita in mare…Cu capul in jos se arunca… Dispare.
Si cum amorteste si-ngheata… suspina:- O, piatr-a luminei, revarsa-mi lumina!Prin genele-nchise s-arata, o vedeSi striga… si mana pe dansa repede…
O prinde… prin farmec in jur se-nsenina,El vede lungi rauri, campii in lumina,Gradina din tara-i, cu lacu-i, castelu-iCa-n vis, ca aievea i se arata lui.
Ce stai cu sfiala, ce nu te apropii,N-auzi cum pe funze aluneca stropii,S-aleele scutur de roua o ploaieIar soarele nalta in disc de vapaie?
El scarile urca cu piatra in mana.In prag il asteapta frumoasa stapana.De gatu-i s-atarna, zambind ea ii spune:- Adanca-ti durere pieri prin minune.
Dar piatra mai scumpa si cea-adevarataIubirea mea este nestinsa, curata;Pastreaza-mi-o bine… aceasta ti-o darui…El ochii si-i freaca sa vada-adevaru-i?………………………….
Si drept ca-n miscarea molaticei ierbiPasea inainte-i o turma de cerbi.Dar tot nu-i in ceru-i… Din genele-i brumaCu visul deodata s-o scutur-acuma.
Isi scutura haina cea umeda, plina.Balconu-l priveste si tare suspina.Zadarnic facut-au ghitara-i parada:Inez nici visase sa vie sa-l vada.
Si ce-i mai ramane sa faca saracul?In lac sa priveasca cum joaca malacul?Mai bine prin tufe se fura cu paza…Ca nimeni s-auza si nimeni sa vaza.
In urma-i o usa-n balcon se deschide…Prin flori se arata o gura ce rade…Cu fata ascunsa in paru-i, sirata,De-amoru-i prostatec asa se disfata.
Auzi prin frunzi uscateTrecand un rece vant,El duce vietile toateIn mormant, in adancul mormant.
Auzi sub bolti de piatraUn trist, un rece cant,El duce vietile noastreIn mormant, in adancul mormant.
In gura port un singurSi dureros cuvant,Cu el pe buze m-or duceIn mormant, in adancul mormant.
Deasupra-mi sa sopteascaIubitu-ti nume sfant,Cand m-or lasa-n intunericIn mormant, in adancul mormant.
Pana nu te vazusemNici nu simteam ca sunt.Si-acum doresc sa dorm somnulAdancului mormant.
Ca frunzele uscateCazand de-un rece vant,S-au dus nadejdile toateIn mormant, in adancul mormant.
Si parca sub bolti de piatraAud un rece cant,Ce-atrage vietile noastreIn mormant, in rece mormant.
Albumul? Bal mascat cu lume multa,In care toti pe sus isi poarta nasul,Disimulandu-si mutra, gandul, glasul…Cu toti vorbesc si nimeni nu asculta.
Si eu intrai. Ma vezi rarindu-mi pasul.Un vers incerc cu pana mea inculta,Pe masa ta asez o foaie smulta,Ce de cand e nici n-a visat Parnasul.
Spre-a-ti aminti trecutele petreceri,Condeiu-n mana tu mi-l pui cu sila.De la oricine-un snop de paie seceri,
Apoi te uiti razand la cate-o fila:Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,Privind in vrav prostia imobila.
SAUVE QUI PEUT(varianta)
Albumul tau e un salon in careS-aduna fel de fel de lume multaSi fiecine asaz-o foaie smultaDin viata sa, in versuri rabdatoare.
Acum doresti cu pana mea incultaSi eu sa trec prin mandra adunare?Dar ea de-amicii tai sfiala areSi de-oi vorbi, au cine ma asculta?
Spre-a-ti aminti trecutele petreceriCondeiu-n mana tu mi-l pui cu sila.De la oricare-un snop de fraze seceri,
Apoi le rasfoiesti fila cu fila.Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,Privind in vrav prostia imobila.
Impresurat de creditori, se vede,Si neputand plati cu rele rime,Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,Sa ne-asurzesti cu versuri centipede.
Presupuind ca nu te stie nime,Ca esti martir ai vrut sa faci a crede;Mai bine masca de paiazzo-ti sede:Caci ne-am convins de mult de-a ta marime.
Armeano-grec, lingau cu doua fete,Iti ad-aminte ce aveai in straitiCand pietre numarai la voi in piete.
De-aceea taci si inca bine paie-tiCa nu te regalam, cum stim, cu bete:Faclie nu-i nemtescul tau opait.
Oricare cap ingust un geniu para-si,Cu versuri, goale de cuprins, sa placaSi, cum doreste, zgomot mare faca,Cununi de lauri de la plebe ceara-si;
Ci muza mea cu sine se impaca.Eu am un singur, dar iubit tovaras,Si lui inchin a mele siruri iarasi,Cantarea mea, de glorie saraca.
Cand dulci-i ochi pe linii or s-alerge,Va cumpani in iambi turnata limba:Ici va mai pune, dincolo va sterge.
Atuncea ea in lumea mea se plimba,Cu-a gandurilor mele nava mergeSi al ei suflet pe al meu si-l schimba.
Parea c-asteapta s-o cuprind in brataSi fata mea cu manile-i s-o ieie,Ca sa ma pierd in ochii-i de femeie,Citind in ei intreaga mea viata.
Dar cand s-o prind, ea n-a voit sa steie,Ci intr-o parte-ntoarse dulcea-i fata;Pandind, cu ochii ma-ntreba isteata:Sa-mi dea o gura, ori sa nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,Oricat o rogi, ea tot se da in laturiS-abia la urma parca tot se-ndura.
Improtiviri duioase-a frumusetiiIn lupte dulci disfac uratul vietii,Ce n-au amar, fiindca au masura.
Usoare sunt vietele multora.Ei prind din zbor placerea trecatoare,In orice timp au clipa lor cu soareSi-n orice zi le-apare aurora…
Dar spune, tu, copila visatoare,De-am fost si eu din randul acelora,De-mi esti si mie ce le esti altora,De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?
Traiam pierdut in umbra amortirii,Desarta-mi viata semana cu spumaSi orb eram la farmecele firii…
Deodata te vazui; o clipa numaSimtii adanc amarul omenirii…Si iata ca-l cunosc intreg acuma.
Oricate stele ard in inaltime,Oricate unde-arunca-n fata-i marea,Cu-a lor lumina si cu scanteiareaCe-or fi-nsemnand, ce vor - nu stie nime.
Deci cum voiesti tu poti urma cararea:Fii bun si mare, ori patat de crime,Acelasi praf, aceeasi adancime,Iar mostenirea ta si-a tot: uitarea.
Parca ma vad murind… in umbra portiiAsteapta cei ce vor sa ma ingroape…Aud cantari si vad lumini de tortii.
O, umbra dulce, vino mai aproape -Sa simt plutind deasupra-mi geniul mortiiCu aripi negre, umede pleoape.
Ce s-alegea de noi, a mea nebuna,De ne-ntalneam de mult cu-asa iubire?Sau nebuneam mai mult inca-mpreuna,Sau eu muream de-atata fericire.
Viata mea cea stralucitaDe ochii tai cei de copilEra un zgomot si-nfloritaPrecum e luna lui april.
Si-n asta inflorire zgomotoasaNoi ne-am fi fost atat… atat de dragi…Cu toane multe, tu, ca o craiasa,Iar eu - de tine lacom - ca un pagi.
Acum, ca-n toamna cea tarzie,Un istovit si trist izvor,Asupra-i frunzele pustieA noastre visuri cad si mor.
Si de nimica astazi nu-mi mai pasa,Nu cer nimic din lume, nici astept.Ma mir de ce cu strangeri dureroaseSarmana inima mai bate-n piept.
In vaduvire si eclipsa,Eu anii mei ii risipesc,Simtind in suflet pururi lipsaDe chipul tau dumnezeiesc.
CE S-ALEGEA DE DOI NEBUNI, IUBITO…(varianta)
Ce s-alegea de doi nebuni, iubito,De ne-ntalneam de mult si nu pierdeamO tinerete care-am risipit-o?
De dragul tau de mult innebuneam,Sau ca muream de-atata fericire,Dar numai sara vietii n-ajungeam.
Erai de zgomot plina, de-nflorire,Iar ochii tai cei tineri de copilM-ar fi tinut de-a pururea-n uimire.
Iar graiul tau, cand bland si cand ostil,Facea singuratatea-mi zgomotoasa,Cum e cu zgomot luna lui april.
Si in necazul tau si mai frumoasa,Te cuprindeam sa nu te mai retragi,Sa-mi plangi la piept la dragoste geloasa.
Si ne-am fi fost atat, atat de dragi…Ca o craiasa mi-ai fi fost cu toane,Eu lacom de-al tau farmec ca un pagi.
Dar azi, loviti de ale sortii goane,Viata-mi pare-un istovit izvorSi plina de-ale toamnei reci icoane.
A noastre visuri cad pe rand si morPrecum in vant rotiri de frunze-uscate…Statornic nu-i decat al nostru-amor…
Renunt silit la el, caci nu se poate,Si lungi iluzii, ca un intelept,Naintea mea le vad cazand pe toate.
Nu cer nimic, nimic nu mai astept,Si nici intreb la ce o mai simtescSarmana inima batand in piept.
La ce? Ca viata mea s-o risipescIntr-o-ndelunga, trista vaduvire,Lipsita de-al tau chip dumnezeiesc:
Sa-l cat in veci, sa nu fii nicaire.
Atat de dulce esti, nebuno,Ca le esti draga tuturor,Cunosc femei ce dupa ochiiSi dupa zambetul tau mor.
Femei frumoase si copileTe-ar indragi, te-ar saruta.Tu ai iubirea tuturora -Si numai eu iubirea ta.
Un farmec bland de fericireTu raspandesti oriunde-ai sta -Esti fericirea tuturoraSi eu sunt fericirea ta.
De razi se desprimavareaza,Invie totul unde-i sta,Caci tu esti viata tuturoraSi numai eu viata ta.
De dragul tau si flori si oameniSi stele sa traiasca vor.Pe mine ma iubesti tu numaiSi numai eu doresc sa mor.
Cum trece-n lume toata slavaCa si un vis, ca spuma undei!Sus, in cetate la Suceava,Eu zic: Sic transit gloria mundi!Pe ziduri negre bate luna.Din vechi icoane numai pete,Sub mine-aud un glas ce suna,Un glas adanc, zicand: "Mi-e sete".
Si vad iesind o umbra alba.Mosneag batran, purtand coroana,Pe pieptul lui o sfanta salba,Pe umeri largi o scumpa blana,Ea mana-ntinde bland: - N-ai grija,Ce zic nu trece la izvod.Eu sunt vestitul domn Dabija,Sunt mos Istrate-voievod.
- Maria-voastra va sa-ndemnePe neamul nostru in trecut?Ci el cu mana face semneCa nu-nteleg ce el a vrut.- Maria-voastra-nsetoseazaDe sange negru si hain?El capu-si clatina, ofteaza:- De vin, copilul meu, de vin.
Cand eram voda la MoldovaHaladuiam pe la Cotnari.Vierii toti imi stiau slovaSi-aveam si grivne-n buzunar.Pe vinul greu ca untdelemnulAm dat multi galbeni venetici;Aici lipseste tot indemnul.In lume mult, nimic aici.
La voi, in lumea ceealalta,Fiind cu mila si dirept,M-a pus cu sfintii laolaltaSi-n rai ma dusera de-a drept.Dar cum mai pune sfantul PetreLa rau canon pe-un biet crestin!Cand cer sa beau, zice: "Cumetre,Noi n-avem cimpoieri si vin".
Si totusi domn fusesem darnicSi bun de inima cu toti.De cate ori l-al meu paharnicUmplut-am cupa numai zloti!Ca ce sunt recile mademuri,Ce, aur, pietre si sidefPe langa vinul copt de vremuri,Pe langa-un haz, pe lang-un chef!
Impresurat-am eu si BeciulCu oaste buna si stransuri;Soroca, Vrancea si TigheciulTrimis-au mii viteze guriSa certe craii cu manie…Ce-mi pasa? Mie deie-mi paceSa-mi duc Moldova-n batalieCu mii de mii de poloboace.
Atunci cand turcii, agareniiMureau in iurus cu halai,Ostirea noastra, moldoveniiSe prapadeau intr-un gulai.Si zimbrul cel cu trei luceferiLucea voios pe orice cort.Precum ne-am dus, veniram teferiSi toti cu chef si nime mort.
Nici vin cu apa n-am sa mestec,Nici dau un ban pe toata fala.De-aceea n-am nici un amestecOriunde nu imi fierbe oala.Cand calca tara hantatarii,Eu bucuros in lupte merg,Cand intre ei se bat magarii,In fundul pivnitei alerg.
Se certe ungurii si lesii…Ce-mi pasa mie? La CotnariEu chefuiam cu cimpoiesii,Cu mascarici si lautari;Si sub umbrarele de cetiniNorodu-ntreg juca si bea,Iar eu ziceam: sa bem, prietini,Sa bem pan? nu vom mai putea.
Daca venea sa rataceascaVun invatat archeolog,Vorbind in limba pasareasca,Nu m-aratam ca sa ma rog.Dar tie-ti place doina, hora,Iti place-al vitei dulce rod,Tu povesteste tuturoraDe mos Istrate-voievod.
Le spune sfatul meu s-asculte,S-urmeze vechiul obicei,Sa verse dintre cupe multeSi la pamant vo doua-trei.Caci are-n san Moldova noastraViteze inimi de crestin;Tineri, in veselia voastra,Stropiti-le duios cu vin!
Si in Moldova mea cea dulceOranduit-am cu prisos:Ca butea plina sa o culce,Cea goala iar cu gura-n jos.Si astfel sta-n Moldova toataCu susu-n jos ce era treaz.Odihna multa-i laudataLa cel chefliu, la cel viteaz.
Cand de manusa lungii sabiiMa rezimam sa nu ma clatin,Cantau cu toti pe Basarabii,Pe domnii neamului Musatin,Pan? ce-ncheiau in gura mareCu Stefan, Stefan domnul sfant,Ce nici in ceriuri saman n-are,Cum n-are saman pe pamant!
Moldova cu stejari si cetiniAscunde inimi mari de domn,Sa bem cu toti, sa bem, prietini,Sa le varsam si lor in somn.Pan? la al zilei bland luceafarSa bem ca buni si vechi tovarasi;Si toti cu chef, nici unul teafar,Si cum sfarsim sa-ncepem iarasi.
Rapiti paharele cu palma,Iar pe pahar se stranga pumnSi sa cantam cu toti de-a valma,Diac tomnatic si alumn;Cantam adanc un: De profundis.Perennis humus erit rex.Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?S-au dus pe veci! Bibamus Ex.
Fiind baiet, paduri cutreieramSi ma culcam ades langa izvor,Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam,S-aud cum apa suna-ncetisor:Un freamat lin trecea din ram in ramSi un miros venea adormitor.Astfel ades eu nopti intregi am mas,Bland inganat de-al valurilor glas.
Rasare luna,-mi bate drept in fata:Un rai din basme vad printre pleoape,Pe campi un val de argintie ceata,Sclipiri pe cer, vapaie preste ape,Un bucium canta tainic cu dulceata,Sunand din ce in ce tot mai aproape…Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,Parea c-aud venind in cete cerbii.
Alaturi teiul vechi mi se deschise:Din el iesi o tanara craiasa,Pluteau in lacrimi ochii-i plini de vise,Cu fruntea ei intr-o marama deasa,Cu ochii mari, cu gura-abia inchisa;Ca-n somn incet-incet pe frunze pasa,Calcand pe varful micului picior,Veni alaturi, ma privi cu dor.
Si ah, era atata de frumoasa,Cum numa-n vis o data-n viata taUn inger bland cu fata radioasa,Venind din cer se poate arata;Iar paru-i blond si moale ca matasaGrumazul alb si umerii-i vadea.Prin hainele de tort subtire, fin,Se vede trupul ei cel alb deplin.
De mult ma lupt catand in vers masura,Ce plina e ca toamna mierea-n faguri,Ca s-o astern frumos in lungi siraguri,Ce fara piedeci trec sunand cezura.
Ce aspru misca panza de la steaguri,Trezind in suflet patima si ura -Dar iar cu dulce glas iti imple guraAtunci cand Amor t?mid trece praguri!