De l-am aflat la noi, a spune n-o pot;De poti s-auzi in el al undei sopot,De e al lui cu drept acest preambul -
Aceste toate singur nu le judec…Dar versul cel mai plin, mai bland si pudic,Puternic iar - de-o vrea - e pururi iambul.
Colinde, colinde!E vremea colindelor,Caci gheata se-ntindeAsemeni oglinzilorSi tremura braziiMiscand ramurelele,Caci noaptea de azi-iCand scanteie stelele.
Se bucur? copiii,Copiii si fetele,De dragul MarieiIsi piaptana pletele,De dragul MarieiSi-a MantuitoruluiLuceste pe ceruriO stea calatorului.
Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;Un singur glas ingana cuvintele de miere,Inchise in tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,Din carti cu file unse norodul il invataCa moartea e in lupta cu vecinica viata,Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzica adanca si plina de blandetePatrunde tanguioasa puternicile bolti:"Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,Inveninand pre insusi izvorul de viete.
Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,In palcuri sunatoare de plansete duioaseA noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".
Apoi din nou tacere, cutremur si sfialaSi negrul intuneric se sperie de soapte…Douasprezece pasuri rasuna… miez de noapte…Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…Colo-n altar se uita si preoti si popor,Cum din mormant rasare Christos invingator,Iar inimile toate s-unesc in armonie:
"Cantari si laude-naltamNoi, tie unuia,Primindu-l cu psalme si ramuri,Plecati-va, neamuri,Cantand Aleluia!
Christos a inviat din morti,Cu cetele sfinte,Cu moartea pre moarte calcand-o,Lumina ducand-oCelor din morminte!"
Craiasa alegandu-teIngenunchem rugandu-te,Inalta-ne, ne mantuieDin valul ce ne bantuie;Fii scut de intarireSi zid de mantuire,Privirea-ti adorataAsupra-ne coboara,O, maica prea curata,Si pururea fecioara,Marie!
Noi, ce din mila sfantuluiUmbra facem pamantului,Rugamu-ne-ndurarilor,Luceafarului marilor;Asculta-a noastre plangeri,Regina peste ingeri,Din neguri te arata,Lumina dulce clara,O, maica prea curata,Si pururea fecioara,Marie!
Vre o zgatie de fataCarei gura nu-i mai tace,Ca stigletii-ntoarce capulCand incolo, cand incoace.
Sau o alta visatoareCare lina si mareataAre-n ochii-i intunericSi mandrie are-n fata;
Sau mai mici si mai plinute,Sau mai zvelte si mai slabe,Toate peste-un sfert de secol,Vai! vor fi aproape babe.
Si zambesc atat de dulceCa si cand ar fi de-a pururi!Toate gratiile de astaziOr sa fie-atunci cusururi.
Alei mica, alei draga,Cine vrea sa ne-nteleagaVaza frunza cea pribeagaCe-i ca viata noastra-ntreaga.
Alei, draga Veronica,Despartirea toate strica,De ne-alegem cu nimica -Viata trece, frunza pica.* * *Alei draga, alei mica,Viata trece, frunza pica,Si din ura ce ne stricaNu ne-alegem cu nimica.
Macar cine ne graieste,Altul alta indrageste.Inima-mi pe cat traiesteTot la tine se gandeste.
Alei mica, alei draga,Ia vezi frunza cea pribeaga -Asa trece viata-ntreagaSi nimic n-o sa s-aleaga.
Dragoste adevarataDe fecioara prea curata;Tanara-ntineritoare,Dragoste de fata mare;Insa plina-i de durereDragostea cea de muiere,De durere si de haz,De dulceata si necaz;Indaratnica si dragaCata cearta ziua-ntreaga,Iara sara se impaca,Ca tot tie va sa-ti placa;Dragostea de la muieriE cu sare si piperiu,Nu-i lihnita si dulceaga,Zi cu zi in foc te baga,E razboinica, fierbinteSi cu capul fara minte;Dragostea de la muiereE ca fagurul de miere,Dar un fagur piparat,Dulce cand e suparat,Ca-i rastita si cu toane,Nedusa pe la icoane;Ochii negri amandoiIti dau pururea razboi,Gura cea cu zambeteleTare-ti poarta sambetele,S-acel drac cu mani subtiriCu manie in priviriTot mai scump pe zi ce merge…
Ma-ntrebai, draga,-ntr-o ziCine-n lume s-o gasiPe noi a ne desparti.Iata dealul s-au gasitPe noi de ne-au despartit,Dealul cel cu raurile,Cerul lumei plin de stele,Oamenii cu vorbe rele.Intre mine si-ntre tineE o tara si mai bine,Intre viata ta s-a meaS-au pus oamenii perdea.
Lumineze stelele,Planga raurelele,Nori-n cer calatoreasca,Neamurile-mbatraneascaSi padurile sa creasca -Numai eu voi ramanea,Gandurile la o stea,Ce au fost odat-a mea:Caci a fost si nu mai este.Dulce gura de poveste,Ziua cine mi-o zambi,Noaptea cine-o povesti?
In ochii tai citisem iubire dinadinsSi-n calea vremii steaua meaO clipa s-au aprins.
Apoi ca foi uscate, vazduhul coperind,Vazui nadejdi si fericiriNaintea mea pierind.
Dup-acea dulce clipa, ce-atata ma uimea,Nainte chiar de-a rasariSe stinse steaua mea.
I- Ce privesti in jos smerita,Ca te manii te prefaci,Cand iti zic ca el iti placeSi ca tu de mult ii placi.
Voi jucati in comedieRolul vostru de-ntelept,Dar de ce unul la altulVa uitati atat de drept?
De ce, cand pe neasteptateEl soseste uneori,Rumenirea face loculUnei gingase palori;
Si privesti cu ochi nesiguri,Sanul creste far? sa vrei?Dar va stingeti dupa-olalta…Comedie, dragii mei…
Parca-l vad cum vine ice,Sade-n veci pe-acelasi jetSi la tine isi indreaptaOchii negri si sirati.
Si cand credeti cum ca nimeDimprejur nu va ia sama,Numa-atunci va dati in peticSi va aratati arama.
Eu va vad de pe sub gene:Ochi-n ochi priviti fierbinteSi de dragi unul altuiaConversati fara cuvinte.
Cine nu v-ar sti, copila,Da, v-ar crede neam de sfinti.Si sa stati numai l-atata…Bine? Sunteti voi cuminti?…
- Taci, matusa, tu ma superi,De-i vorbi mai mult eu fug.Ce se pare ca-i iubireNu-i decat prietesug.
- De prieteni, se-ntelege,Va-nselati cu mult sistem.Si de dansul nu pe-atata,Dar de tine mai ma tem.
Pan-acum pornirea voastraAti stiut sa o mascatiSi in sufletele voastreCu durere va iubeati.
Promitand unul altuiaCum ca nu veti mai iubi,Voi gandeati c-o sa ramaieAstfel pana veti muri.
Si-n aceasta mangaiere,De pe-o zi pe alta, voiTraganiti o fericireDureroasa, amandoi.
Fiind siguri unul de-altul,Sa promiteti fu usorCum ca nu o sa mai facetiAliante de amor.
Dara azi pui capat tragicAstei stranie povesti…- Doamne, Doamne, matusico,Nu ti-i greu sa mai vorbesti?
- Nu mi-i greu, caci esti in stareSa sfarami ca un… copilJucaria-ncantatoareA frumosului idil.
Cand va vad mergand alaturi,Va zambiti si va privescSi cand credeti cate spunetiEu fac haz si-ntineresc.
Voi gurmanzi ai dragostirii,Cu reteta cea mai bunaInvaliti amoru-n vorbe,Clevetindu-l impreuna.
Si, feriti de ochii lumii,Intre raristea de braziVoi mergeti cand vine sara,Tu esti rumana-n obraz
Si atata bucurieVad in ochii tai cei mari…Nu lipseste decat nuntaC-un taraf de lautari.
In zadar oare TeodorScrie-a codrului poveste?Si atat de rau ii pareCa baiet el nu mai este?
Ca nu vreti a da pe fataDulcea taina inteleg,Caci cu-atata e mai dulce -Dar un capat nu aleg.
Si ce bine ati petreceAzi, cand viata va zambeste,Cum in vremea mea KonakiO spunea pe batraneste:
"Prin pustii si munti salbateci,Prin prapastii, rapi, ponoara,Unde-n albia de stancaSuna blandele izvoara;
Acolo unde naturaCu puterea ei mareataRaspandit-au pretutindeniBucurie si viata;
Unde brazii cei de falaSe inalta cu trufie,Unde zmeura si muraAu a lor imparatie;
Unde toate impreunaStriga: "Vino, te opreste!" -Acolo amorul cheama,Acolo vin? de iubeste.
Acolo ochiul zavistnicNu mai are vo putere:Nu-i jignire in iubire,Ci noroc si mangaiere."
Tie-ti trebuie vecinul;Teodor e pentru tine:Linistit, cam mizantropicS-apoi il iubesti, stiu bine.
Tie-ti place poezia,El lucreaza versuri bune.Toate versurile saleTu pe muzica le-i pune.
De-i canta veti face duo,Glasul vostru se combina;De te-i pune la pianoTe-a-nsoti din violina.
Tie-ti place mosioara,Pe a ta vrei s-o lucrezi,Iar el stie plugaria -Gospodar e precum vezi.
Mosioara lui altdataEra tot paraduita;Vezi acuma ce-i aduce,Cat de bine-i randuita.
Asadar, nu sta la ganduri,Pre usor alegi din doua,Eu iti zic sa-ti iei vecinul,Ie-l cu manile-amandoua.
- Toata ziua se inchidePrin autori mancati de moliiSi il vezi intotdeaunaCumu-i plin de colbul scolii!
- Dar nu vine-n toata sara?- Vine. Poate i-i urat.S-apoi nu stii cum ca fustaFemeiasca-o au… urat?…
- Pentru?- Stiu eu care-i cauza?- Pentru ca in lumea toataNumai una-i este draga.Vezi asa, asa e, fata.
- S-acea una?- Acea unaSta naintea mea si coaseSi de-i spun ca este astfelSe preface manioasa.
- Frumuseti sa spariu lumea,Precum insasi vezi, nu am,Deci in cumpana pun toateSi le masur dram cu dram.
S-am vazut ca-i mult mai bineC-un mosneag sa ma cunun,Decat iar sa-mi risc eu samaC-un barbat ori c-un nebun.
Eu sustin ca orice casaDin conventie se face:E mai multa fericireaCaci intr-insa este pace.
- Pace? Da? cunosti mosnegii?Scartaiesc neincetat.Ba-i bolnav, ba n-are vremeSa te duca la primblat.
De faci muzica el casca,Daca razi el e ursuz -Sa vorbesti de vrei ai voie,Da? nici glasul nu-i auzi.
Cand s-apropie, dragutaFata! - funia de par,Atunci chin! Mosneagu-ntr-unaScartaieste ca un car.
Nu doresc, nepoata draga,Sa ajungi la asa hal…Stii ce pace e aceea?E tacerea din spital.
Alta-i pacea sufleteascaCare e rodul iubirii -Si acolo e tacere,Dar tacerea fericirii.
Tu lucrezi iar el acasaPoate sta, poate lucra,Dar din cand in cand aruncaOchii lui asupra ta.
Si se uita lung la tine.Doamne! limpede mai stieCum ca fara tine lumeaI-ar fi chiar ca o pustie.
Vii la spate, vezi ce scrie,Peste siruri tu alergi,Ii iei pana chiar din mana,Singura vo vorba stergi.
Si sa crezi ca stears-o lasaDaca tu vei zice: nu.Te aproba, caci in minte-iSi in inima-i esti tu.
IIIi zic: ma lese-n pace,Nu voi sa ma cuprinda;Iar el razand raspunde:- O, uita-te-n oglinda
Si spune-mi daca omulGasind in a lui viataOdor asa de dulce,Nu l-a cuprinde-n brate?
Ii zic: ma lese-n pace,Ce are cu-a mea gura,Cu ochii mei ce are,De-a merge nu se-ndura?
Iar el razand raspundeCa nu cunoaste mila;De nu-i voi da de voieMi-o ia el cu de-a sila.
Ii zic: ma lese-n pace,Caci inima ma doare.Fiorul ma sfarsesteSi cad de pe picioare.
Iar el raspunde… - vorba-iDe lacrimi pare plina:- De vrei un leac, iubita,La inima-mi tu vina.
IIIAnaPovesteste chiar din capat sa te vad daca o stii…MutiE! Achil si Agamemnon isi spunea grobienii.Si atunci batranul Nestor prinde-a spune la povesti,Pe-amandoi ii probozeste cu cuvinte batranesti.Imprejur sta toti elinii, steteau preotii si regiiIara Nestor tine una… stii mata cumu-s mosnegii.Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice: - Cane!Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitata nu-ti ramane.Las? tu, lasa mai jupane, stiu eu bine ce-am sa-ti fac,Sa-mi cazi tu odata-n labe, s-apoi las? ca-ti viu de hac.AnaBun, frumos! Da-i inainte! suduie ca un muscal.MutiSingura ai spus, mamaie, ca Homer ii natural,Si ne-ai zis sa spunem toate, ia asa cum se graieste,S-apoi tot eu is de vina?AnaNatural, nu mojiceste.Spune tu, Bibi…BibiMamaie, eu stiu tocmai cum e-n carte.AnaSi asa se si cuvine; spune, Bibi, mai departe.BibiCum Achil si Agamemnon in de ei se tot sfadeu,Vine Nestor s-amanduror le tinu apoi de rau:Pe-Agamemnon il impaca, pe Achil il imblanzeste,Ca acesta pe Brizeis sa o dea se invoiesteDar ii spune dinainte sa nu cerce de cumvaPreste Brizeis, din avere-i sa s-atinga de ceva…Iar Ulis lua pe Chriseis si-n corabie suind,Merge la preotul Chrise, fata-n manile lui dand,I-a adus tauri de jertfa, si convoi iar la acheiCu preotul lui Apolo sa-i impace iar pe ei.AnaVezi, mai badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu sir.MutiCe mai treaba; a-nvatat-o pe de rost din par in fir.AnaTu nu stii sa-nveti tot astfel… Te opreste cineva!Dara nu vrea cuconasul, asta-i… Spune, fata mea.BibiCrainicii lui Agamemnon ei asemeni se luaraPe Brizeis s-o aduca… dar Achil statea afara,Langa cort, si sa i-o ceara frica li-i si nu le vine.Ci Achil nu-i mai incearca si cu ea de mana vine.Si le-o da in seama…MutiProstul! Numai gura ii de el.De-o iubeste pe Brizeis de ce-o da ca un misel?I-as fi dat eu lui mireasa… Sa fi fost eu acol?Ii umpleam de bodaproste, de nu stiau incotro,Ii faceam pe toti tocana, rupeam gatu ca la vrabiiSi-mi duceam apoi acasa Mirmidonii pe corabii.AnaFoarte rau si fara cale, dragul meu… si nu-ti ascunzChiar nesuferit esti astazi, indaratnic si - raspunzi.Povestesti prost… Din franceza mai ca n-ai stiut nici bechi;Doamne, cum nu ai un dascal, sa te traga de urechi.Mergi, Bibi, la Marioara ca sa-ti dea tie placinte,Iara lenesului celui chiar nimic, sa tie minte.MutiDar de ce-a dat pe Brizeis, spune, mama, ii cu drept?Sa fi fost a mea, mamuta, eu cu totii dadeam piept.Ai spus singura ca dansul pe Brizeis o iubea…Catu-i lumea si pamantul n-o luau din mana mea.AnaEu ti-am spus-o, si-o spun inca si ti-oi spune vreme multaCumca omul cel de treaba urma mintea s-o asculta,Judeca intotdeauna, nu se indaratniceste…MutiMinte, minte! sa i-o deie daca-atata o iubeste…Bibi"Judecata totdeauna decat dragostea-i mai sus":Ast-ai zis-o mai deunazi… vezi, tin minte ce mi-ai spus.Ana(o saruta)Draga mamei… Esti de treaba… si inveti asa frumos!Nu ca cela, ca jupanul indaratnic si lenos.MutiSpune, mama, cate-i spune si eu totusi ti-oi raspunde:Mintea, nu zic ba, frumoasa-i numai ca eu nu stiu unde i.Dara vezi tu, mamucuta, eu vin iar la vorba mea:De eram Achil, pe Brizeis nimeni nu mi-o mai lua.Ana(amenintand)Mimi!MutiManie-te, mama, zi ce-i vre… zi la femeieNu numai placinte, dara, nici mancare sa nu-mi deieSi sa mor de foame, totusi, de-ar veni vro unu-aiceSa te ia cu sila… iara mintea ceea de mi-ar ziceDa-o, da-o pe mamaia… nu te dau sa stiu ca mor.Ana(il bate pe obraz)Indaratnicule!MutiVezi tu, pentru tine, un odor,Dau razboi cu toata lumea ca Bogdan-Voda cel chior…AnaAide mergi iubire chioara, mergi la Maria, da-mi pace.Astazi inca treaca-mearga! Dar alt? data nu mai face.MutiNu ma duc…AnaNu vrei placinte?MutiNu acum, sa-ti spun ceva…Da? asa-i ca nu te superi?… zi ca nu te-i supara.AnaSpune, de!…MutiCum as incepe… Doamne? Doamne-ah, mamucuta,Tare esti tu frumusica, nu stiu cum, si esti dragutaDecat cum nu se mai poate, cum nu e alta mamita…AnaCe vrei, Mimi, spune-odata…MutiSa spun? Da? Da-mi o gurita!AnaAtat?MutiDa. Si inca una, si-nca una, nu stiu cumDa-mi esti draga fara sama…AnaHaide, Mimi, pleac-acum,Da-ne pace…MutiTu nu crede ca-s asa de rau copil,Stiu poveste mai frumoasa decat cea a lui Achil.Eu stiu una de la mosu: a padurilor povesteSi frumoasa, si frumoasa, cu n-au fost si nu mai este.AnaAsa dar, mosu Teodor; spune-o, spune, dragul meu.MutiCeva nou, n-ai auzit-o pan-acuma, numai eu.[………………………………………………………………………………..]AnaAide, Mimi, mergi acuma… sa veniti cand v-oi chema.MatusaMie nu-mi dai o gurita?MutiNu-mi esti draga ca mama…
IV- Ce copil vioi e Mimi, ce dragutu-i…- Matusica,E-ndaratnic, fara minte, tocmai d-asta imi e frica.- De n-ar fi ca al tau tata, care - Dumnezeu sa-l ierte -Mi-a facut viata-amara cu-ndaratnicele-i certe…- Ce cuminte este Bibi…- Da cuminte! ca si tine.Ca si tata-sau maiorul… Tine minte foarte bineTot ce-i spuneti…- C-ar aduce asa mult cu dansul? Nu,Nu gasesc asemanare asa mare.- Da, da! Vezi tuNu ii seamana-n afara. Inlauntru. Numai minte-i.Nu vezi tu cum momitica repeteaza la cuvinteCe le-aude de la dansul, de la tine: "Mai prejosE iubirea decat mintea…" Izbutit-ai ca pe dosSa o cresti, nepoata draga…- Iara vii la vorba veche…- Si de ce nu? Sa stiu, draga, ca-i surzi de o urecheTotusi cred de datorie ca sa-ti spun a mea parere,Caci te vad de mult schimbata…Mai cu sama - o placere -De-o bucat? de vreme-ncoace… de cand fusi la Bucuresti…Cat erai tu de cuminte, azi pe zece parti tu esti.Cine stii cu cine-acolo tu te vei fi intalnit,Ce desemnuri intelepte cu-nvatatii ai croit,Mai ales cu al tau frate, pr? iubitul meu nepot,Dar destul ca de atunce a pricepe nu te pot.Si destul ca pot prepune, ca nepotul meu stricatIn aceste conferente rolu-ntai l-a fi jucat…- Drept c-asa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut;Rolu-ntai il joaca altul.Altul? Poate c-am stiut.Jocu vostru rezonabil sa nu iasa, de, cumva,Joc copilaresc si ti si la altul careva.- Bine-mi pare cum ca vorba chiar la asta ai adus.Caci si eu pastrez o taina cam de mult si ti-am mai spusC-atingand pe mai multi oameni n-am putut-o da pe fata.Dar cum tu ai apucat-o ma scuteste de prefata.- Un secret? Insa secretul eu de mult l-am priceput.- Cum? ai observat?- Da, doara nu ma crezi ca sunt de lut.Deci te rog, fii asa buna, nu lasa sa mai asteptSi sa vad de au patruns-o taina ochiu-mi intelept.Asa dar, fara prefata, spune-mi iute…- Ma marit.- Te mariti, ma rog, cu cine, draga mea?- Ai auzit,Cred, de d. Stelineanu?- Capitan d-infanterie…- Asa; unchiu-sau…- Ministrul! Bine fata, ce ti-i tie…,Doamne, iarta-ma! Dar bine, serios vorbesti tu, fata?Nu zic… inteleg prea bine cum ii treaba asta toata.Ai avut proces la curte, petitiuni ai scris adesIntr-un stil plin de sentente, prea cuminte si alesSi batrana Escelenta s-a-ndragit de-al tau condei,Iara frate-tau ce-n mintea ta a pus atat temeiI-au si spus desigur cum ca tu esti vaduva si bineTi-ar par? ca Escelenta sa te ieie chiar pe tine.- Pana astazi nu ti-am spus-o caci i-am fost fagaduitSi fratane-meu si altui sa tin lucrul tainuit.- Si cand vine Escelenta?- Astazi vine, inspre sara.- Potrivire sunt acestea? Bine faci tu? Bine dara.- Sa-ti spun, draga matusica. Cand intai m-am maritatAm facut-o din iubire. Bine oare mi-a imblat?Si maiorul se-nsurase din iubire-ntaia data.Cum i-a mers lui poate bine… asa-i lumea asta toataSi fiindca am nevoie de un sprijin, de-un azilSi fiindca n-am pe nimeni decat numai pe copilMa marit, sa pot cu tine a trai in BucurestiSi sa-mi cresc copilul bine.- Altfel nu-ti inchipuiestiCum ca poate fi. Asculta, dar maiorul ce va zice?- El? Dar bine ce-i cu dansul? El ramane tot aice.Iara vii la vorba veche?- Viu si voi veni vezi bine.Tu-l iubesti, el te iubeste, ce-o sa faca fara tine?- Doamne, Doamne, matusica, hai sa zicem ca-l iubesc.Nu ti-am spus ca din iubire nu ma mai casatoresc?Judecata, matusica, judecata este tot.Hotarat-o-am odata, d-a ma-ntoarce nu mai pot.Cate-am tras in asta lume nu voiesc sa le mai trag,La iubire nu mai caut, fie-mi orisicat de drag.Dara nu-l iubesc… In urma si maioru-i juruitCum ca de a doua oara nu se-nsoara din iubit.- Lasa-ma cu juruinta, judecata, hotarare,Caci acestea nu-s nimica contra gingasei iubire.Voi, in cruda tinereta, amandoi nenorociti,Voi cu inimi simtitoare, ce atat va potriviti,Amandoi amici cu codrii nebunii v-ati pus in capIncat ochii-a va deschide eu, matusa, nu am cap.Dara fost-au din iubire cea dentai casatorie?Inclinare, simpatie - mai stiu ce a vrut sa fie? -Dar destul c-acea simtire voi amor o botezaratiSi sa va feriti de dansul de apururi va jurarati.Eu am visat, nepotica, multe si mai multe poateDecat tine, decat dansul, dara vezi cu-aceste toateEu iti spun ca acel tanar ce-n junie mi-a juratUn amor fara de capat, juramantul n-au calcatSi atuncea cand batranul pe vecie-au adormitEu nu mai stiam in mine cat de mult m-au fost iubit.- O esceptie, matusa…- O esceptie? Dar voiPoate nu sunteti tot astfel, tot esceptii amandoi?Ratiune intrupata, tu… Asculta, fata hai,Ce sunteti copii… Sau altfel; fiti copii, insa nu rai,Nu copilarosi, nu astfel, urmati inimelor voastre:Numai inima-i izvorul fericirii vietii noastre.- Lasa inima, matusa… Cum gandesti sa ma abatiDe l-a mea fagaduinta?- Bine, fata, nu va dati,Dar ti-oi spune inca una… Escelenta e batranaSi e plina de podagra, imbla tot cu carja-n mana.
STRIGATURIIEu pe pieptul tau culc capulSi ma uit la tine-n fata,Ca copilul ce se uitaL-ale maicii sale brate.* * *Ca miresele sa imble ori sa calce ca pe piua.* * *Chiar sarac, de ai dragutaAi multimi de daraveri,Caci primesti si dai simbrieIn necazuri si placeri.* * *Ca amorul e zadarnicNu vei sti numaidecat,Ci atunci numai, copile,Cand de el te-i fi topit.* * *Ce-mi scoti ochii cu mandriaSi-mi vorbesti ca o sa-mi treaca -Fie omul cat de mandruTot la dragoste se pleaca.* * *Unde dragostea domnesteIa greselele-n mimic,Caci prin certele omenimiiE ca ramul de finic.* * *Stiu eu daca tii la mine,Daca tu nu ma inseli?Caci pe buze-s scrise numaiA iubirei invoieli.* * *Oricat fii nenorocitaTot cu dragostea te iei -Oricum simta-o barbatul,Indoita-i la femei.* * *Caci la dragoste de cadeTare mult s-au imblanzit.* * *Limba-n gura ti se moaiePe cand dragostea vorbeste.* * *Ah, mai bine sa ma-nseleChiar de zece ori amorul,Decat nenselat de dansulNici sa-l stiu si sa-i duc dorul.* * *Mai scapare-am cu viataDin al dragostei razboi,Cu dulceata-i nesfarsitaDe nu ne-am lupta in noi?* * *Tolba dragoste-i de aur,Dar sageata-i otravita.
IISi la poala hainei taleE adanc de alta floare.* * *Haine noi cari la imbletLin de trupu-ti se lipescSi arata cu-a lor cuteBoiul tau imparatesc.* * *Si te mladii cu mult farmecIntre cretii-mbracamintii:Stii ca toata esti frumoasaSi ca esti rapirea mintii.* * *Haina ta cea minunataNu-i in stative tesuta,Caci usoara-i ca de neguriSi te misti ca si o ciuta.* * *Pedepsit-au mana inulPanza fina ca sa teasa,Cat tu pari a fi mai goalaCaci usoara-i si-aratoasa.* * *Si albastre fine torturi- Straveziile matasuri -Cat cu-a ta privire finaUmbra tu abia le masuri.* * *Oh, cum este de ciudata,Lingusita, desmierdata!* * *Nici prea mare, nici prea mica,Dar crescuta subtirica,Nimeni n-ar putea sa zicaCa nu-i coz de frumusica.* * *Are haine-alesateleSi podoabe de inele,Multe fie, putintele,Tot ii sta bine cu ele.* * *Dulce mangaiere-mi fuse,Dar la rau ma mai aduse.* * *Blestemat sa fie loculUnde mi s-au aprins focul.* * *Caci un cantec cat de mandruCe cu glas se-mpreuna -El din gura de femeieInzecit de dulce suna.* * *Cantec de zoriDesteptarea placerilor,Cantec de dorAmortirea durerilor.* * *Iar cantecul de dorTi-aduce somn usor.* * *Cantecele mai mult aprindDurerile din dragosteCand far? de veste te cuprind.* * *Pana ieri cu feteleAstazi cu nevestele.* * *Cel ce canta se desmiarda si pe el si pe ceilalti.
RASAI ASUPRA MEA…Rasai asupra mea, lumina lina,Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;O, maica sfanta, pururea fecioara,In noaptea gandurilor mele vina.
Speranta mea tu n-o lasa sa moaraDesi al meu e un noian de vina;Privirea ta de mila calda, plina,Induratoare-asupra mea coboara.
Strain de toti, pierdut in suferintaAdanca a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.
Da-mi tinereta mea, reda-mi credintaSi reapari din cerul tau de stele:Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!
Fiica gingasa de rege, cand in haina ta bogataTreci in faeton de gala si te mladii zambitoare,Cum din frunzele-nfoiate rade proaspata o floare,Toata lumea ce te vede e de tine-nseninata.
Zbori cu sase cai ca vantul si rasai ca Aurora.Cu caciulele in mana si cu gurile cascate,Oamenii saluta-n cale pamanteasca zeitate.Tu te-nchini. Te simti nascuta spre norocul tuturora.
Dar deodata in multime tu fixezi ochiul tau mare.De o umbra-nfiorata e gandirea ta cuprinsa…O femeie de pe strada si-a-naltat privirea-i stinsaInspre tine… fara ura, far-amor, fara pasare.
Tu? Unde te-apropii codrul se preface in gradina,Intristarea-n bucurie, bucuria-n fericire…Secolii coroanei tale cu regala stralucirePot sa scoata grau din pietre si palate din ruina.
Ea? nascuta-ntr-o camara in mizerie obscura,N-auzi nici glas de muma, nici a preotilor psalme…S-a trezit cu comediantii cum juca batand din palme,Pe-a pierzarii cai parintii o-ndreptara s-o vandura.
Ea? De-o intra in templu, sub negre boltituriAl mortii spirit doara il simte in tacere,Caci nu-ntelege blandul cuvant de mangaiereDin paginile unse a sfintelor scripturi.
Ce-nseamna-acele candeli ce ard in orice coltSub chipuri mohorate cu-adanci si slabe fete?Ce-nseamn-acea cantare patrunsa de blandete,Ce imple tanguioasa puternicile bolti?
Rugamu-ne-ndurarilor,Luceafarului marilor!Din valul ce ne bantuieInalta-ne, ne mantuie!Privirea adorataAsupra-ne coboara,O, maica prea-curataSi pururea fecioara,Marie!
Rapita de duiosul organelor avant,Pe cartea cea de ruga alunec-a ta dreapta,Iar ochii tai cei umezi la ceruri se indreapta.Ea?… cade in multime cu fata la pamant.* * *De-ai muri, copil de rege de-ale florilor miroasa,Ca de marmura un inger sub boltirile inalte,Pe un catafalc depusa - un popor ar plange-ncalte,Dupa sufletul tau dulce, dupa sfanta cea frumoasa.
Ea? Daca va cadea moarta intr-o noapte de betiePrin ciocnire de pahare si prin danturi desfranate…Vre un cioclu de pe uliti va-ncarca-o-atunci in spate,Dara nici in moarte insasi liniste nu va sa-i fie.
Nu. Nici maiestatea mortii nu sfinteste pe sarac…Caci scheletu-acela care a purtat ast-avutieDe amar si de durere, preparat de-anatomie,Va face-un pedant dintr-insul… Iar in urma, intr-un sac,
Va fi aruncat in groapa cea comuna. O scanteieCe-a pierit fara de urma. Si cu toate astea-i semeniCa si lacrima cu roua. Parc-ati fi surori de gemeni:Doua vieti in doua inimi, si o singura femeie.
Cum nu suntem doua pasari,Sub o stresina de stuf,Cioc in cioc sa stam alaturiIntr-un cuib numai de puf!
Nu mi-ai scoate oare ochiiCu-ascutitul botisorSi alaturea de mineSta-vei oare binisor?
Parca mi te vad, draguta,Ca imi zbori si ca te scap,Stand pe gard, privind la mine,Ai tot da cochet din cap.
Iara eu suit pe casaSi plouat de-atat amor,M-as imfla ursuz in peneSi as sta intr-un picior.
Dupa ce atata vremeLaolalta n-am vorbit,Mie-mi pare ca uitaramCat de mult ne-am fost iubit.
Dar acum te vad nainte-miDulce, palida cum sezi -Lasa-ma ca altadataUmilit sa-ngenunchez,
Lasa-ma sa-ti plang de mila,Sa-ti sarut a tale mani…Manusite, ce facuratiDe atatea saptamani?
In van cata-veti ramuri de laur azi,In van cata-veti mandre simtiri in piept.Toate trecura:Viermele vremilor roade-n noi.
Caci nu-i iubire, ura d-asemeni nu-iSi ce ramase umbra simtirei e:Murmura lumeiNeteda, palida, ca si ea.
Nu e antica furie-a lui Achile,Nu este Nestor blandul-cuvantator.Aprigul AjaxTarana-i azi, si nimic mai mult.
Si unde-i Roma, doamna a lumii-ntregi,Si unde-s astazi vechii si marii caesari?Tibrule galban,Unde e astazi marirea ta?
Chiar papii mandri cu trei coroane-n cap,Pastori de natii cu stramba carja-n mani,Pulbere-s astazi.Pulbere sunt chiar vii fiind.
Caci nu saruta regii piciorul lor,Caci nu se-nchina lumea la glas de sfant.Semnele taineiMute raman si ii fac de ras.
Chiar tronul papei azi ca o scena eSi el isi face mutrele lui plangand.Hohotul lumei,Lumei intregi ii raspunde-atunci.
Caci nu-i s-ardice boltile de granit,Un Michel-Angelo nu-i sa faca iarZiua din urma.Templele vechie pustie raman.
Sa-nvie panza, Rafael astazi nu-i.Nu-nvie dalta-n manile cele noi.Moarta ramaneMarmura grea sub ochiul mort.
In van cata-veti ramuri de laur azi,In van cata-veti mandre simtiri in piept.Toate trecura:Viermele vremilor roade-n noi.
Noi amandoi avem acelasi dascal,Scolari suntem aceleiasi pareri…Unitul gand oricine recunoasca-l.Ce stii tu azi, eu am stiut de ieri.De-aceleasi lucruri plangem noi si radem…Non idem est si duo dicunt idem.Tu zici ca patria e-n decadere,De ras si de ocara c-am ajuns;Cand cineva opinia mi-ar cere,El ar primi tot astfel de raspuns,Ca de rusine ochii sa-i inchidem:Non idem est si duo dicunt idem.
Caci din adancul gandurilor taleRasare ura, din al meu amor.Tu ai vrea tot sa mearga pe-a sa cale,Eu celui slab ii sunt in ajutor.Cu-acelasi gand, noi totusi ne desfidem:Noi idem est si duo dicunt idem.
Pe mine raul, desi rad, ma doare,Ma tine linistea vietii-ntregi;Iar tu uiti tot la raza de splendoareCe-o varsa-asupra ta a lumii regi…S-ai vrea cu proprii mani sa ne ucidem:Non idem est si duo dicunt idem.
E greu a spune ce deosebireNe-a despartit, de nu mergem de-a valma.Si s-ar vedea atunci fara-ndoialaCand noi ne-am scoate sufletele-n palma,Ca-ntregul lor cuprins noi sa-l deschidem:Non idem est si duo dicunt idem.
Ce mani subtiri s-apuca de perdeleSi intr-o parte t?mide le trag!In umbra dulce, dupa vechi zabreleSuspina gura-n gura, drag cu drag.Luceste luna printre mii de stele,Suspina vantu-n frunzele de fag,Se clatin codri mangaiati de vant -Lumini pe ape, neguri pe pamant.* * *O,-ntelepciune, ai aripi de ceara!Ne-ai luat tot far? sa ne dai nimic,Putin te-nalti si oarba vii tu iara,Ce-au zis o vreme, altele deszic,Ai desfrunzit a visurilor varaSi totusi eu in ceruri te ridic:M-ai invatat sa nu ma-nchin la soarte,Caci orice-ar fi ce ne asteapta - moarte!
Tu ai stins ochiul Greciei antice,Secat-ai bratul sculptorului grec,Oricat oceanu-ar vrea sa se ridiceCu mii talazuri ce-nspumate trec,Nimic el noua nu ne poate zice.Genunchiul, gandul eu la el nu-mi plec,Caci glasul tau urechea noastr-o schimba:Pierduta-i a naturii sfanta limba.
In viata mea - un rai in asfintire -Se scuturau flori albe de migdal;Un vis purtam in fiece gandire,Cum lacul poarta-o stea pe orice val;Astfel duceam viata-mi poleitaDe raza lumii si de aur palIn vai de vis, in codri plini de canturi,Atarnau arfe ingeresti pe vanturi.
Si tot ce codrul a gandit cu jaleIn umbra sa patata de lumini,Ce spun: izvorul lunecand la vale,Ce spune culmea, lunca de arini,Ce spune noaptea cerurilor sale,Ce lunii spun luceferii seniniSe adunau in rasul meu, in plansu-mi,De ma uitam rapit pe mine insumi.
In van cat intregimea vietii meleSi armonia dulcii tinereti;Cu-a tale lumi cu mii de mii de stele,O, cer, tu astazi cifre ma inveti;Putere oarba le-arunca pe ele,Lipseste viata acestei vieti;Ce-a fost frumos e azi numai parere -Cand nu mai crezi, sa canti mai ai putere?
Si daca nu-i nimic decat parereTot ce suspina inimei amor,Istoria cu lungile ei ereUn vis au fost amar - amagitor;Tot ce-aspiraram, toat-acea putereCare-am robit-o falnicului dorAm cheltuit-o ca niste nebuniPe visuri, pe nimicuri, pe minciuni.
Sunt nentelese literele vremiiOricat ai adanci semnul lor sters?Suntem plecati sub greul anatemiiDe-a nu afla nimic in vecinic mers?Suntem numai spre-a da viata problemei,S-o dezlegam nu-i chip in univers?Si orice loc si orice timp, oriundeAceleasi vecinice-ntrebari ascunde?
Stelele-n cerDeasupra marilorArd departarilor,Pana ce pier.
Dupa un semnClatind catargele,Tremura largeleVase de lemn;
Niste cetatiPlutind pe marileSi miscatoarelePustietati.
Stol de cocoriApuca-ntinseleSi necuprinseleDrumuri de nori.
Zboara ce potSi-a lor intrecereVecinica trecere -Asta e tot…
Floare de crang,Astfel vietileSi tineretileTrec si se stang.
Orice norocSi-ntinde-aripele,Gonit de clipeleStarii pe loc.
Pana nu morPleaca-te, ingere,La trista-mi plangerePlina de-amor.
Nu e pacatCa sa se lepedeClipa cea repedeCe ni s-a dat?
Stau in cerdacul tau… Noaptea-i senina.Deasupra-mi crengi de arbori se intind,Crengi mari in flori de umbra ma cuprindSi vantul misca arborii-n gradina.
Dar prin fereastra ta eu stau privindCum tu te uiti cu ochii in lumina.Ai obosit, cu mana ta cea finaIn val de aur parul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,Desfaci visand peiptarul de la san,Incet te-ardici si sufli-n lumanare…
Deasupra-mi stele tremura prin ramuri,In intuneric ochii mei raman,S-alaturi luna bate trist in geamuri.
De pe ochi ridici inchisaLanguroasa, lunga geana,Rai de fericiri promiseSi de tainica dojana.
Si-ti pui degetul pe gura,Sfatuiesti si amenintiSi imi dai invataturaSa ne facem mai cuminti.
Atunci bratul meu cuprindeMladiosul tau grumaz:"Mani vom fi cum vei pretinde,Dar cum sunt ma lasa azi."
Astfel lupt cu-a ta mustrareCeasuri, zile, saptamani,Si mereu a mea-ndreptareO aman de azi pe mani.
Zboar-al noptii negru fluturCu-a lui aripi ostenite,Pe cand crengile se scuturPe carari intelenite.
Iara bolta cea seninaPrintre ramuri, printre frunza,Aruncand dungi de luminaCearca tainic sa patrunza.
Prin a ramurilor mreaja,Suna jalnic in urechiCantec dulce ca de vrajaDe sub teiul nalt si vechi.
Iara sunetele sfinteMisca jalnic al tau piept:Nu mai cugeti inainte,Nici nu cauti indarapt,
Ci asculti de pasareleCiripind in verde crang,Cum de-amoru-ne-ntre eleSfatuindu-se ne plang.
Prin tomuri prafuite ce mesele-i incarca,Edgar trece cu gandul prin veacuri ca-ntr-o barca.Nimica nu opreste a gandurilor graba,Din cand in cand in cale-i pe sine se intreaba:La ce folos ca timpul si spatiul strabateSi ce folos ca vecinic ravnind singuratateEl de nimic in lume viata-i n-o s-o lege,Ca-ntelegand desertu-i, problema-i n-o-ntelege…
Ce cauta talentul in sirele-i s-arate?Cum luna se iveste sau vantu-n codru bate?Dar de-o va spune-aceasta sau daca n-o va spune,Padurile si luna vor face-o de minune.Ba ele vor intrece de-a pururi pe-autoriCe-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori.O, capete pripite, in colbul trist al scolii,Cetiti in foliante ce roase sunt de moliiSi viata, frumuseta, al patimei nesatNu din viata insasi - din carti le invatati.In capetele voastre, de semne multe sume,Din mii de mii de vorbe consist-a voastra lume.
Ca o faclie stinsa de ce mereu sa fumegi,De ce mereu aceleasi gandiri sa le tot rumegiSi sarcina de ganduri s-o porti ca pe un gheb,Astfel ades in taina durerii ma intreb…Nu aflu unde capul in lume sa mi-l pun:Caci n-am avut taria de-a fi nici rau, nici bun,Caci n-am avut metalul demonilor in vine,Nici pacinica rabdare a omului de bine,Caci n-am iubit nimica cu patima si jind -Am fost un creier bolnav s-o inima de rand.
De mult de vorbe goale nici voi sa mai ascult.Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult.Ce este viitorul? Trecutul cel intorsE sirul cel de patimi cel pururea retors.Am azvarlit in laturi greoaie, veche carti,Cari privesc viata din mii de mii de partiSi scrise in credinta ca lumea tot se schimbaCu dezlegari ciudate si cu franturi de limba.Nu-i foliant in lume din care sa invetiCa viata pret sa aiba si moartea s-aiba pret…Si de pe-o zi pe alta o tarai uniformSi nici ca pot de somnul pamantului s-adorm.
Pustie, sura, rece si fara inteles…Nu apar adevarul, nu apar un eres,Nu sunt la inaltime si nu sunt dedesupt,Cu mine nu am lupta, cu lumea nu ma luptSa-nving eu adevarul sau sa-ntaresc minciuna:In cumpenele vremii sunt amandoua una.Sa tin numai la ceva oricat ar fi de mic…Dar nu tin la nimica, caci nu mai cred nimic.
In manta nepasarii ma-nfasor dar si tacSi zilele vietii-mi in siruri le desfac,Iar visurilor mele le poruncesc sa treaca.Iar ele ochii-albastri asupra mea si-i pleaca,Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii:Vapaia-n ochi unita-i cu farmecul palorii.Trec, pier in adancimea iubirii s-a genunii,Icoanele frumoase si dulci a slabiciuniiCa flori cu vestejite si triste frumuseti:Uitarea le usuca sarmanele vieti…S-apoi!? Ce-mi pasa! Fost-am in lume poate unicCe fara sa stiu unde pe-a lumii valuri lunec?Multimea nu se naste decat spre a muri…Rusine-i al ei numar cu unul a spori?Ferice de aceia ce n-au mai fost sa fie,Din leaganul carora nu s-au durat sicrie,Nici in nisip vro urma lasar-a lor picioareNeatinsi de pasul lumii trecute, viitoare,De-a pururi pe atatia cati fura cu putinta:Numele lor e nimeni, nimic a lor fiinta.Ei dorm cum doarme-un chaos patruns de sine insusi,Ca cel ce-n visu-i plange, dar nu-si aude plansu-siS-a doua zi nu stie nimic de acel vis.Vai de acel ce ochii in lume i-a deschis!Blestem miscarii prime, al vietii primul colt.Deasupra-i se-ndoira a cerurilor bolti,Iar de atunci prin chaos o muzica de sfere,A carei haina-i farmec, cuprinsul e durere.
O, genii, ce cu umbra pamantul il sfintitiTrecand atat de singuri prin secolii robiti,Sunteti ca acei medici milosi si blanzi in viataCe parca n-au alt bolnav decat pe cel de fata.Oricui sunteti prieteni, dar si oricui ii pareCa numai pentru dansul ati fost in lumea mare.In orice veac trairati neincetateniti,Si totusi nici intr-unul straini nu o sa fiti,Caci lamura vietii ati strans-o cu-ngrijireSi dandu-i acea haina de neimbatranire,Oricat se schimbe lumea, de cade ori de creste,In dreapta-va oglinda de-a pururi se gaseste:Caci lumea pare numai a curge trecatoare.Toate sunt coji durerii celei neperitoare,Pe cand tot ce alearga si-n siruri se asterneRepaosa in raza gandirii cei eterne.Iar adevarul, ca si pacatul mumii Eve,De fata-i pretutindeni si pururea aieve.
O, stinga-se a vietii fumegatoare facla,Sa aflu capataiul cel mult dorit in racla!N-aflai loc unde capul in lume sa mi-l pun,Caci n-am avut taria de-a fi nici rau, nici bun,Caci n-am avut metalul demonilor in vine,Nici pacinica rabdare a omului de bine,Caci n-am iubit nimica cu patima si jind…Un creier plin de visuri s-o inima de rand.De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.Viitorul un trecut e, pe care-l vad intors…Acelasi sir de patimi s-a tors si s-a retorsDe manile uscate a vremii-mbatranite.Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncalcite:Nu-ntreb de ce in lume nu ne e dat de soarteNoroc fara durere, viata fara moarte.Am pus de mult deoparte acele roase cartiCe spun c-a vietii file au vecinic doua parti…Cu-a lor intelepciune nimica nu se schimba.Cu dezlegari ciudate si cu franturi de limbaOcupe-se copiii… Eu pun o intrebareNu noua, insa dreapta… nu libera, dar mare.
Viata, moartea noastra noi le tinem in mani,Pe ele deopotriva noi ne simtim stapani.O cupa cu otrava, un glonte, un pumnarNe scapa deopotriva de-o lume de amar.De ce tin toti la dansa, oricat de neagra fie?Ea implineste oare in lume vo solie?E scop in viata noastra - vun scop al mantuirii?Nu junghiem fiinta pe-altarul omenirii?A gandului lucire, a inimei bataieRidica un graunte din sarcina greoaieMizeriei comune? Traind cu moartea-n sanPe altu-n asta lume il doare mai putin?O, eu nu cer norocul, dar cer sa ma invatCa viata-mi pret sa aiba si moartea s-aiba pret,Sa nu zic despre mine ce omului s-a zis:Ca-i visul unei umbre si umbra unui vis.
O, Demiurg, solie cand nu mi-ai scris in stele,De ce mi-ai dat stiinta nimicniciei mele?De ce-n al vietii mijloc, de ganduri negre-un stolMa fac sa simt in minte si-n inima un gol?De ce de pe vedere-mi tu valul ai rarit,Sa vad cum ca in suflet nu am decat urat?Viata mea comuna s-o tarai uniformSi sa nu pot de somnul pamantului s-adorm?
Zadarnica, pustie si fara intelesViata-mi nu se leaga de-un rau sau de-un eres.Eu nu ma simt deasupra si nu sunt dedesupt,Cu mine nu am lupta, cu lumea nu ma luptPentru-o minciuna mare ori mare adevar.Totuna mi-ar fi mie, caci alta nu mai cer,Decat sa fiu in dreapta ori stanga hotarat,S-omor si eu pe altul sau sa fiu omoratSi far? de nici un titlu in lume sa ma-nser…Caci ce-i, la urma urmei, minciuna, adevar?…Sa tin numai la ceva… oricat ar fi de mic…Dar nu tin la nimica, caci nu mai cred nimic.
Urat si saracie sunt acei doi tovarasi,A caror urme crude le aflu pururi iarasiPe orice chip si-n orice-ndraznii de a iubi…Iubit-am poate cantul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu intreg sa fie…Zburat-au chip si cantec - urat si saracie!Caci ce nu ai in clipa in care ai doritSe schimba-n rau cu vremea, de farmec saracit.S-arata inainte-ti o schele despoiataDe orice vis cu care o imbracai odata.Puterea tineretii, a mintii vioiciune,A inimei bataie, si gingasa minuneDin ochi, cand toata viata in ei iti este scrisaDe o citeste-oricine scrisoarea ei deschisa,Dar mai cu seama aceea ce tu vrei s-o citeasca…Cum trec, cum trec cu toate… si far? sa le opreascaNimic… Astfel te-ntuneci o stea in vecinicieSi ce-ti ramane-n urma? vreme si saracie.Da, vreme! numai vreme sa aibi sa simti deplinCe mult puteai in lume, si cat, cat de putinTi-a fost dat. Daca nobil ai fost si bland si drept,Daca prin a ta minte ai fost un intelept,Avand darul pe care natura-l poate da,Frumsete, minte, faima, ajuns-ai la ceva?Caci nu cauta lumea aceea ce slaveste,Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i prieste.Daca esti rau si-i vine rautatea la-ndemana,Daca esti prost si vasta prostie e stapana,Sau de-un desert atarna in lume a ta soartaSi nu stii cum desertii prin lingusiri se poartaSau nu poti sti… atuncea de ce folos e tieC-ai avut tot ce firea ti-a dat cu darnicie,Ca esti podoaba scumpa in lume orisicui,Podoaba ce nu-i trebuie in lume nimanui?
Virtutea e-o poveste… Cand gandul ti-l ascuti,Tu vezi ca slabiciuni sunt vestitele virtuti:Nobletea-i slabiciunea acelor ce nu potPe sine sa se puie deasupra peste tot,Sa aiba pentru toate adanc si greu dispret,Hranind a lui viata din sute de vieti.A nu-ti tine cuvantul cand nu-ti vine-ndemana,A dezbraca pe-acela ce ti s-a dat pe mana,A insela multimea cu mii fagaduinti,Cand ai mintit o data sa te mai pui sa minti,A urgisi pe-acela care ti-a facut bine,A imple a lui nume de pete si rusine -Aceasta nu e nobil… Dar toti - si-ndeosebiO fac usor - tu numai stai vecinic sa intrebi.Tu numai iti pui vorba si gandul la cantari,Tu numai vrei a-ntrece car?cterele mari,Privind peste multime cu multa nepasare…Ei bine! P-asta drama si soarta ta cea mare,Din asta cumpanire de drept si datorie,Ce ti-a ramas la urma? urat si saracie.
Iubit-ai?… Ah! un caier de canepa nu-i moale,Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a fruntii sale!Cu gura ei subtire si mani reci ca de ceara,Iar ochiu-i plin de raze straluce in afara,Rapindu-ti tie ochii cu a lor stralucire.Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:Tu esti onest si plin de respect si generosSa frangi in zarea vietii un rod asa frumos.Te-ai dus si te urmara parerile de rau.In urma ta venit-au un neted natarauS-acesta… ei… facut-au ce n-ai vrut sa cutezi;Ce-a mai ramas din dulcea figura mergi de vezi:Anii i-au scris cu pana lor neagra pe-a ei frunte.Si gura cea cu albe margaritari, marunte,Acuma e zbarcita si ochiul plin de para,Ce-si revarsa lumina sa rece in afaraE stins, si nu-i nimica in el, nu-i adancime;Tu numai vezi intr-insul ce nu vazuse nimeDecat tu… Ce ajunse a fi? Cocheta, rece,Lingusitoare, cruda, din mana-n mana treceSi cauta-n iubire placerea numai, careE-o clipa de betie si-o zi de dezgustare.Dara acea iubire adanca si curataCare-n viata vine o data, num-o data,Acea eterna sete ce-o au dupaolaltaDoi oameni ce-si pierdura privirea una-ntr-alta,Acel amor atat de nemarginit, de sfant,Cum nu mai e nimica in cer si pre pamant,Acea inamorare de tot ce e al ei,De-un zambet, de un tremur al gingasei femei,Cand pentru o privire dai viata, dai noroc,Cand lumea ti-este neagra de nu esti la un locCu ea… Unde-i norocul ce l-a promis ea tie?Ce va ramane voua? Urat si saracie!
Cand aduce blonda LizaSocoteala unei vedreUniversul cristalizaHexacontetraedre!
Creste iarba, mari, iara,Batuta de vant de varaUnde mi-i padurea rara.Dar in iarba cea frumoasaN-a intrat vrodata coasaUnde mi-i padurea deasa.De desisul din padureNu s-atinse vro secure.Cat de naltu-i, cat de mare,Nicaieri nu vezi carare,De si-ar pierde urmeleCiobanasi cu turmele.La temei de codri desiNu-i carare ca sa iesi,Ci-i o rariste de braziSi un ochi voios de iazSi doi tei ca niste frati,La tulpina departati,La varfuri amestecati.Iar la umbra celor teiMi s-arata un bordei,Frunza cade de pe eiScuturata, resfirata,Pe carare aruncata.Iar pe prispa, singurea,Vaduvioara tinerea,C-un picior imi leganaCopilas infasatel,Ce ii rade frumusel.Si cum codrul se framanta,Ea isi canta, ea-si descanta,Leganand dintr-un piciorIi zicea incetisor:- Nani, nani, puisor,Nani, nani, copilas,O poveste spune-t-as,O poveste dragalasa,Ca sa-mi cresti voinic in fasa.Tata-meu era cioban,Cate clipe-s intr-un anTot atatia baci aveaCu mii turme-alaturea,Turme mii de mielusele,Ciobanasii dupa ele,Turme mandre si de oi,Ciobanasii dinapoiCu fluiere si cimpoi,Mai avea, de ma pricepi,Herghelii de cai sirepi,Ce ca vijeliileIi impleau campiile,Ii pasteau mosiile,Si de-a lungul raurilorS-asterneau pustiurilor,Si in valurile ierbiiPasteau ciutele si cerbii,Si prin munti pierduti in nouriAvea carduri mari de bouri,S-avea munti, s-avea paduri,Si cetati cu-ntarituri,S-avea sate mii de miiPresarate pe campii,S-avea sate mari si mici,Pline toate de voinici.Ce mai freamat, ce mai zbuciumCand, sunand voios din bucium,Chema tara la hotare,De-alergau cu mic cu mare,De curgeau cu raurileSi-nnegrea pustiurile.Amar mie,-ntr-un suspinLacrimile vale-mi vin,Cu naframa de le sterg,Ele tot mai tare merg.Si frumoasa mai eram,Cum n-a mai fost neam de neam.De-aur mi-erau pleteleSi le-mpleteau fetele,Rumana ca un bujor,Eram draga tuturor.Au venit, mari,-au venitImparati din RasaritSa ma ceara in petit,Dar s-au dus cum au sosit.Veneau crai si veneau soliInvatati in multe scoli,Cu cuvinte asezateMa cerura cu dreptate."Buna vreme, baci batran,Imparatu nost? stapanNe-au trimis a intrebaDe mariti fata ori ba."El raspunde-atunci cinstit:"Dragi voinici, bine-ati venit,Dragu mi-e sa v-ospatez,Cu voi sa ma desfatez,Dar oricat m-ati intrebat,Fata n-am de maritat."Da-mparatul din ApusAu venit si nu s-au dus,Doua vorbe ca mi-au spus,Inima ca mi-au supus.Era mandru si-narmat,Un ostean implatosat,Era mandru si voinic,N-avea grija de nimic.El inalt si eu inalta,Ne sta bine laolalta,Potriviti cu de prisos,Eu frumoasa, el frumos,Amar mie,-ntr-un suspinLacrimile vale-mi vin,Cu naframa de le sterg,Ele tot mai tare merg.Auzit-au d-auzitPetitori din RasaritCa eu stau sa ma marit,Iara cum m-am maritatMulte neamuri s-au sculat,Casa doar ne-o vor stricaSi pe noi ne-or departa;Mii de limbi curgeau in rauri,Rasarite din pustiuri,Si veneau adunaturi,Rasarite din paduri,Mai calari si mai pe jos,Tot veneau in nour gros,Veneau roiuri, veneau turmaSi lasau pustiu-n urma,Veneau turma, veneau valeSi surpau cetati in cale;Geaba omul meu da piept,L-impingeau tot inderept.I-au infrant ostirile,I-au rapit maririle,Pustiit-au tarile,I-au luat averile,I-a-nnegritu-i soarele,I-au robit popoarele.Eu in codrul cel pustiuRatacind, intr-un tarziu,Am aflat din limbi straineCa barbatul nu-mi mai vine,Am aflat dinspre ApusCa barbatul mi s-a dus,S-a dus cale nenturnata,De toti oamenii urmata.Am aflat din RasaritCa barbatul mi-au murit,Si-au murit si mi-l bocea,Lumea-ntreaga il plangea.Plans-au toate schiturile,Toate rasariturileSi apusurile toate,Si noroade, limbi si gloate,Miazanoapte, miazaziNu-l mai putura trezi.Plans-au marea pe-ai ei regi,Pe-mparatii lumii-ntregi,S-o furtuna se lasaCe pamantul l-ineca.Miazanoapte si apusNeamuri mii pe cale-au pus,Roiuri mari si pradatoareA strainelor popoare,Ce curgeau, mari, curgeau,Capat nici nu mai aveau,Ca sa puie mostenirePe sarmana omenire.Cand gandesc l-asa dureri,Pare-mi-se c-au fost ieri,Cand gandesc l-ai mei ciobani,Pare-mi-se mii de ani…Iara cand am auzitCa barbatul mi-au murit,Teiu-acesta am sadit, -Creste teiul si-nfloresteSi viata mi-o umbreste.Si in umbra-i cum traiesc,Eu nu mai imbatranesc.Dragul mamei copilas,Multe-n lume spune-ti-as,Dar ma tem sa nu ma lasi,Ci mai dormi, mari, un picCa esti crud de ani si mic,Dormi la umbra, dormi in pace,Ca mama tie ti-a face,Sub cel tei batut de vant,Patisorul la pamant;Multe-s ramurelele,Tot or bate stelele,Iara luna va strabateDulcea ta singuratate,Iar cand vantul v-aromi,Mandru mi te-a adormi,Si cand vantul va sufla,Teiul te va legana,Florile-si va scutura,Iarasi te vei desteptaSub rotirea norilor,In caderea florilor,Sub lucirea stelelorSi la jocul ielelor,Sub frunza stejarilorLa glasul izvoarelor.Unde-i crucea de la cai- Nu mai plange, mai -Cresc ca fratii doi molizi- Razi, puiule, razi -Unde-s pasari in copaci- Taci, puiule, taci -S-adun fete si flacai- Dormi, puiule, hai! -
Si cum canta, cum suspina,Glasul codrului o-ngana,Si cum doina-si traganaTeiul mi se leagana,Adormind-o florileSi privighetorile.Suna dulce, o auzi ici,Inceputul unei muziciTriste si aerianeCa sunarea din organe.Mum-adoarme, pruncul rade,Teiul vechi i se deschide.Ies trei zane ca pe-o poarta,Cate-o stea in frunte poarta,Ele-s ursitorile,Luminand ca zorile,Maini usoare, glasuri slabe,Pietre scumpe-n mii de boabeLe incarca cu podoabe,Si prin frunze stravezieA lor glezne argintieMai nu calca pe pamantCand se leagana de vant,Cand usor de mani se prind,Trag un dant si mi-l intind,Leaganul incungiurandSi din gura-ncet cantand.Una-i zice: - Drag baiat,Sa fii mare imparat,Caci asa fel ti-a fost dat.Alta-i zice: - Sa fii tareFara de asemanareCum nu e viteaz sub soare.Zise-a treia: - Fii cuminteIn purtare si cuvinte,Si istet sa fii cu duhulCum e luna si vazduhul.- Ah, mai stati, mai stati o clipa,Nu-i dati daruri ce in pripaSunt supuse la risipa;Daruri ce le dati mult?raDati-le s-acum alt?ra,Ci deasupra tuturoraDaruiti-i lui cevaCe in lume nimeneaN-a avut, nici n-o avea.Zana-a treia sta pe loc,Ochii ei sunt plini de focSi la muma se uitaSi astfel ii cuvanta:- Dochie, draguta mea,Stii tu ce-ai cerut, ori ba?Nici o stii, nici o vei sti,Si eu tot voi implini.Zana pe copil se pleaca,Ochi-n lacrimi i se-neacaSi ea zice-incetisor:- Nani, puisor,Cerul, cand o sa te scoli,Ti-o trimite soli,Caci ti-e dat acum de soarteViata fara moarteSi ti-e data tineretaFara batraneta.Un cuvant macar sa nu zici,E sfarsitul unei muziciBlande si aerianeCa sunarea din organe.Muma doarme-n ciritei,Intra zanele in tei,Muma doarme, pruncul rade,Teiul vechi se reinchide,Iara pruncul si cu mumaFata-n fata dorm acuma,Si, cum dorm cu ochiu-nchis,Au visat acelasi vis.
Codru-i alb si frunza-i neagra.A lui mii de ramureleDe zapada ii sunt grele,Vantul trece doar prin ele,Vantul rece si vro tarcaScuturand le mai descarca…Alba-i noaptea cea cu luna,De-n departe codrul suna,Lupi-n palcuri se aduna.Sufla vantul, sufla-intr-una,Camp si cer mi le-mpreuna.Te-apuc-o jale nebuna,Jale lunga si intinsa,Ca si tara toata ninsa,Codri tremur ca o vargaCat ii zarea ta de larga,Lupii peste culmi alearga,Strabatand ninsorile,Palcuri zboara ciorile,De mai zici cu [zicatoarea]:Alba-i lumea, neagra-i cioara.In temei de codri desiNu e partie sa iesi,Nu-i carare, nici razor,Nici urma de vanator.Vicolind, troieneleAu umplut poienele,S-au lasat pe crengi uscate,Peste frunze scuturate,Peste ape, peste toate.In padurea nepatrunsa,O cascioara e ascunsa,Nu-i aproape sat, nici drum,Singurica, nu stii cum,Doar din horn ii iese fum…Cine-n casa o sa-mi sada,De nu-i pasa de zapada,Care cade s-o sa cadaTot gramada pe gramada,De-ntrece gardu-n ograda,Pan? la stresina-o s-ajungaDe s-alege iarna lunga?Vaduvioara tinericaSade-acolo singurica;Cate zile sunt lasateNu mai merge pe la sate,Cata-i vremea unei ierne,Cat zapada se asterne,Ea tot deapana si teseFire albe, panze-alese.Parul ei cel negru, moaleDesfacut cadea la vale,Ochii tineri si capriiStralucesc asa, de vii,Iar de rade are haz,Cu gropite in obrazSi la unghiul dulcii guri,Si la alte-ncheieturi,Si la degete, la coate,La-ncheieturile toate;Ochii ard intunecosi,Fata alba, buze rosi,Iar cand merge leganata,Tremur sanii ei deodata,Tremura frumseta-i toata.Nu-i subtire, ci-mplinita,Cum e buna de iubita,Nici prea mica, nici prea mare,Plinuta la-ncingatoare,Plinuta la sani, la fata,Incat ai ce strange-n brate.Tot ce-ar zice i se cade,Tot ce-ar face bine-i sade,Si la vorba de s-o-ntinde,Vorba dulce bine-o prinde,Si de tace iarasi place,Ca are pe vino-ncoace;Oachesa si sprancenataSi la imblet alintata -Ar trebui sarutata.
Pe cand arde focu-n vatra,Lupii urla, canii latra,Iar ea toarce din fuior,Leganand cu un piciorAlbia c-un copilas,Adormit si dragalas,Alb ca felia de cas.
Si ea zice-ncetisor:- Nani, nani, puisor,Dormi, draguta, dormi in pace,Ca la vara eu ti-oi faceSub cel tei batut de vantAsternutul la pamant.Vantul ca va aromi,Iara tu vei adormi,Vor patrunde steleleToate ramurelele,Iara luna va strabateA noastra singuratate,Iar cand vantul va sufla,Teiul se va legana,Florile si-a scutura,Iarasi te va desteptaSub plutirea norilor,In caderea florilor,Pe-a izvoarelor sunare,Pe de-a pururi calatoare,La glas de privighitoare.
Cum ingana si viseaza,Genele-i se-ngreuiaza;Adormind astfel cum sade,Fusul din mana ii cade;Doar prin somn misca piciorul,Ca sa-si legene ficiorul.Focu-n vatra se potoale,E-o caldur-asa de moale,Si sub candela smeritaEa adoarme zugravita;Iar camasa sta sa-i cadaDe pe umeri de zapada,De pe muntii sanului,Albi ca floarea crinului,Asa dulci si plini si dragi,Pe-a lor culmi avand doi fragi,Si rotunzi si dragi si dulci,Fruntea pe ei sa ti-o culci.Adormise-asa frumosCu-a ei mani lasate-n jos,Sub o candela smeritaPare ca e zugravita.Cum dormea cu ochiu-nchis,Ea visa un mandru vis:Un parete-a stat sa cada,Nu mai e de fel zapada,Codrul tremura-nfrunzind,Izvoarele-ntinerindSi ea vede mandrul teiCe umbreste casa ei,Ca-nflorea batut de vantCu crengile la pamant;O cantare suna lina,Iar in zare luna plina,Iar baiatu-n somn, el, rade.Teiul mandru se deschide,Ies trei zane ca pe poarta,Cate-o stea in frunte poarta:Ele-s ursitorile,Rumene ca zorile,Si usoare calca, slabe,Pietre scumpe-n mii de boabePe-a lor valuri sunt podoabe.Si prin panze stravezie,A lor glezne argintieNu s-ating nici de pamant,Ci se leagana de vant,Caci usor de mani se prind,Trag un dant si mi-l intind,Leaganul incunjurandSi din gura cuvantand,Cuvantand cuvinte rareCa niste margaritare.
Una zise: - Drag baiat,Vei fi mare imparat,Caci asa iti este scris,Cum ti-o spun acum in vis.
Alta zise: - Vei fi tareFara vro asemanare,Cum nu-i alt viteaz sub soare.
Iar a treia zise: - Draga,Ai sa aibi o minte-ntreaga,Caci istet vei fi cu duhulCa si luna si vazduhul.
Iara muma cum viseaza,Manile-si impreuneazaSi se roaga catre zane:- Luminatelor stapane,Nicaieri nu-i copilasAsa bland si dragalas,Nici in lume, nici in tara,Ca-i frumos din cale-afara,Drag imi e ca o minune,N-am cuvinte a o spune,Geaba caut si gandesc,Nu stiu sa le potrivesc.Nu-i dati daruri trecatoareCum dati altora sub soare,Daruiti-i lui cevaCe in lume nimeneaN-a avut si n-o avea.Atunci dantul se opreste,Zana-a treia trist priveste,Catre muma zise-asa:- Stii tu ce-ai cerut ori ba?Nici o stii, nici o vei sti,Dara eu voi impliniCe-ai cerut in ceasul sfant,Sfant in cer si pe pamant.Pe copil se pleaca zana,Peste el si-ntinde mana:
Numai tu vei mai aveaCe nu are nimenea,Ca acum ti-e dat de soarteViata fara moarte,Si ti-e data tinereteFara batranete.
O cantare suna lina,Arde-n zare luna plina,Peste varfuri trec scantei,Intra zanele in tei.Muma doarme, pruncul rade,Copacul se reinchide.
Saraca Tara-de-Sus,Toata faima ti s-a dus.Acu cinci sute de aiNumai codru imi erai…Imprejur nasteau pustii,Se surpau imparatii,Neamurile-mbatraneau,Craiile se treceau,Numai codrii tai cresteau…
Si in umbra cea de veciCurgu-mi raurile reciLimpegioare, rotitoare,Avand glasuri de izvoare.Bistrita in stanci se batePrin paduri intunecateSi mereu se adancesteUnde ap-abia clipeste,Si dodata vede caApa ei se-mpiedecaSi de stanci i se iezeste.Ea s-aduna si tot creste,Se trezeste-n mandru lac,Iar copacii umbra-i fac.Iar stejari din mal in malPe deasupra-i se praval,Varfuri sprijin deolaltaSi imi fac o bolta nalta,De varfuri ce se-mpletescSi in umbra stapanesc,Si in vecinica racoareUndele scanteietoare.Dintr-un mal la celalaltA cazut un trunchi inalt,Mi-a cazut de-a curmezisul,De ii spanzura frunzisul,Punte lunga de-un copacPeste-o liniste de lac;Punte lunga, punte mare,De mi-o poti trece calare.Stefan-voda, tinerel,Trece puntea singurel,Cu pieptarul de otel,Cu cusma neagra de miel,Drag i-e codrului de el.Cum venea la vanatoare,Purta arcul pe spinare,Cu lungi plete pan? pe spate,Dar la frunte retezate,Copilas in haine stramte,Usurel mi se mai simte.De ocheste-o caprioara,Soimul pe deasupra-i zboara,De-si intinde mana-n sus,Soimu-n palma i s-a pus;Si tot vine chiuindSi din frunza tot pocnind,Si cand prinde a canta,Codri-ncep a rasuna,Doina cand o traganaFruna toata-o leagana,Ca o canta traganatCodrului de leganat.Nime-n juru-i nu era,Numai mierla fluiera,Iara el se coboraUnde apa tremura.Cucul canta, mierla-i zice:- Ce cati tu, baiet, pe-aice?Zice codrul linistit:- M-am pus de am infrunzitPentru ca tu m-ai dorit.Iara valurile suna,Miscatoare se aduna,Printre mrejele de frunzeCearca soare sa patrunza,Ard in umbra la racoarePetele scanteietoareSi pe-a undelor bataieVarsa lumina vapaie,Pe siroaie limpezi, lungi,Zboara razele ca dungi.Iar Musatin, stand culcat,Se asterne pe cantat:- Codri, codri, dragul meu,Parca ti-as fi spus-o euSa suni din frunza mereu;Cu frunzisul frematosPovestesti asa frumos,De m-adormi in iarba jos.Codrul i se inchinaSi din ramuri clatina:- Hoi Musatin, mai Musatin,Voios ramurile-mi clatinSi voios ti-as cuvanta,Sa traiesti maria-ta!…Hai Musat, sa ne-ntelegemSi-mparat sa ni te-alegem,Imparat izvoarelorSi al caprioarelor,Asezat la vrun parau,Sa scoti fluierul din brau,Tu sa canti si eu sa cant,Frunza-mi toata s-o framant,S-o pornesc vuind in vantPe izvoare,In ponoara,Unde paserile zboara,Unde crengile-mi se pleacaSi caprioarele joaca.Apa-i zice…: - O, copile,Mainile intinde-mi-le,Vino-n fundul luminos,Ca tu esti copil frumos.Iar Musatin ii raspunde:- Geaba ma momesti din unde,Geaba, codri, dragul meu,Imi suni din frunze mereu,Cand m-oi duce de la tine,Frunza-o plange dupa mine,Ca de suflet ma apucaDor de cale, dor de duca,Si desi mi-asa de jeleDe plansul maicutei mele,Eu m-as duce, m-as tot duce,Dor sa nu ma mai apuce.Si m-as duce-n cale lunga,Dor sa nu ma mai ajunga;In zadar in vant ma cheamaDor de casa, glas de mama,In zadar rasuna-n vant,Caci asa menit eu sant:Sa-mi fac cale pe pamant,Sa-mi intind cararile,Sa cutreier tarile,Tarile si marile.Fire-ar tare glasul meu,Ca sa treaca tot mereuDe oriunde oi fi eu:Peste ape, peste punti,Peste codrii de pe munti,Sa ajunga pan-acasa,Unde-mi sta mama de teasa,Si sa-i spuie-n multe randuriNu muri, mama, de ganduri.- Nu te duce, mai copile,Ci de ai in lume zile,Toate daruieste-mi-le.Tu sa stii, iubite frate,Ca nu-s codru, ci cetate,Dar de mult sunt fermecatSi de somn intunecat;Numai noaptea cand sosesteLuna-n cer calatoreste,Umbra-mi toata mi-o petreceCu lumina ei cea rece.O, atunci un corn imi suna,Toti copacii impreunaMisca jalnic frunza-n luna,Iara lumea mea s-aduna,Caci copac dupa copacToti deodata se desfac.Din stejar cu frunza deasaIese mandra-o-mparateasa,Cu par lung pan? la calcaieSi cu haine aurie;Mandra-i este rochiaSi o cheama Dochia.Din copaci fara de numarIes copii cu soimi pe umarSi copile multe ieseCu-a lor manece sumese,Si pe umerele goalePoarta donite si oale.Si porneste-atunci un zbucium,Sun-un dulce glas de bucium,Pe carari fara de urmeVin cerboaicele in turmeSi mugesc incet atat,Cu talangele de gat,Si asteapta rabdatoareMaini frumoase de fecioare,De le mulg in donicioare.Caci sa stii, iubite frate,Ca nu-s codru, ci cetate,Dar vrajit eu sunt de mult,Pana cand o sa ascultRasunand din deal in dealCornul mandru triumfalAl craiului Decebal.Atunci trunchi-mi s-or desfaceSi-n palate s-or preface,Vei vedea iesind din eleMii copile tinereleSi din brazii cat de miciVei vedea iesind voinici,Caci la sunetul de cornToate-n viata se intorn.