- Ramai, codri, sanatos,Ca ma cheama apa-n josSi menit in lume suntSa-mi fac cale pe pamant.
Si Musatin s-apropieDe Bistrita argintie,Luntrea ce juca pe valO dezleaga de la mal,Sare-n ea si ii da drum,Ca sageata zboar-acum,Si mergand, mergand departe,Apa-n doua o desparte,In largi brazde de argintCe se misca stralucind,Si in umbra[-n zbor] mi-l curaSi prin verdea boltitura;Numai p-ici si pe coleaSoarele mai patrundea,Ici e umbra, colo soarePe ape tremuratoare.El pe maluri infloriteVede turme ratacite;Caii pasc langa paraie,Ca la lebede se-ndoaieGatul lor. Iar capul micEi deodata il ridic?Si urechile ciulescPe cand luntrea o zaresc.El plutea, plutea mereu,Codrul suna bland si greu.Cand deodata zi se face.Codru-n doua se desfaceSi pe ape rotitoareScanteiaza mandru soareSi-nainte-i vede-un munte.Cu-a lui crestete carunte,S-a cladit stanca pe stancaIncepand din vale-adanca,Si purtand pe el paduriPeste nourii cei suri,Isi ridica in seninCrestet de zapada plin.Si spre mal se-ndreapta iaraLuntrea mica si usoara,Iar Musatin se coboara,Calea muntelui apuca,Pana-n varfuri sa se duca,Pan? ce noaptea l-au ajunsIn cel codru nepatruns.Dar cu noaptea-n cap porneste,Se tot urca voiniceste,Doara culmea va sui-oPe cand s-o miji de ziua.Si pe culmea inaltataEl ajunge deodataSi facandu-si ochii roataMistuieste lumea toata,Ca departe se-ntind sesuri,Ce cu ochii nu le masuri,Unde soarele cel sfantParca iese din pamant.……………………………..Iar in liniste de vantTrec departe de pamantCu-a lor panze atarnateMii corabii incarcate.Iar privind spre miazaziDunarea el o zariIntr-un arc spre mare-ntoarsaSi pe sapte guri se varsa.………………………………..Vai coboara fumegand,Dealuri mandre inverzind,Vede codrii cum coboara,Deal cu deal, scara cu scara,Resfirandu-se pe ses,Unde raurile ies,Si pe varfuri de paduriManastiri cu-ntarituri;Vede targuri, vaduri, satePe campie presarate,Vede mandrele cetatiStapanind pustietati,Vede turmele de oiCu ciobanii dinapoi,Cu fluiere si cimpoi,Iara ergheliilePetreceau campiileSi de-a lungul raurilorS-asterneau pustiurilor.
Iara soimul tinerelPe asupra-i zboara elSi din gura-i cuvanta:- Sa traiesti, Maria ta!………………………….
Dragos-Voda cel batranPe Moldova e stapan,Si domnind cu toata slavaSade-n scaun la Suceava,La Suceava laudata,Cu ziduri incunjurata,Zid de piatra nalt si gros,Ca pe el merg cinci pe josSi au loc cu de prisos,Ca merg trei calari alaturiSi mai au loc pe de laturiCaii mandri sa si-i joaceCand incolo, cand incoace;Iar din negri trunchi de stancaPeste valea cea adanca,Pe deasupra de cetate,De biserici si palate,Sta domneasca cetatuie,Ce cu crestele-i se suie,Repezite inspre noriPeste codrii sunatori,Cu-a ei ziduri, cu-a ei boltiSi cu turnuri pe la colti,Ziduri grele si cu cresteCum au fost si nu mai este.Pintre arcurile grele,Pintre negrele zabreleAbia soarele strabateIntre tinzi intunecate;In pereti de piatra goalaAu infipt faclii de smoala,Fumegand, cu flacari rosii,Lumineaza-ntunecosiiStalpi de piatra grei si suriUnde-atarna armaturi,Aratand a lor ruginaSub faclia de rasina,Paveze, manusi leite,Casce mandre, poleite,Si pieptare, obrazareSi arcuri de vanatoare.Iar in fundul salei drepteSe-nalta pe sapte trepteTronul domnului crestin,
Coperit de-un baldachin;Iara-n jetul auriuSade Dragos brumariu,Barba alba pan-in brau,Cu ochi negri viforosi;Coroana de aur rosStralucind frumos pe fruntePeste pletele carunte;Pe-a hlamidei sale cuteFlori de aur sunt cusute;Si cu fata inteleaptaSi cu schiptru-n mana dreapta.
Iar l-a tronului picioareSe insira pe covoareJeturi de lemn de stejarSapate cu mestesug;Icea sese, colo sese,Pentru boierii alese:Vornicul Tarii-de-JosSta in scaun luminos,Un batran si bland mosneagCu albastrul lui toiag,Ce-i cu aur impletitCu pietre acoperit;………………………….Cel din Neamt si de la VranceRazimat statea pe lance,Dar pe toti i-ntrece-n slavaParcalabul de Suceava.Si astfel, jur imprejur,Sed in blane de samur,Cu pieptare la un felSi cu manici de otel.Cei ce-n lume se inaltaCizme rosie incalta,Cizme rosi impintinateSi pieptare-mplatosate,Camasi de zale marunte,Ce par ca focuri de munte,Cine-n oaste are carmaPoarta camasa de sarma…
In zadar in colbul scolii,Prin autori mancati de molii,Cauti urma frumusetiiSi indemnurile vietii,Si pe foile lor unseCauti taine nepatrunseSi cu slovele lor strimbeAi vrea lumea sa se schimbe.Nu e carte sa invetiCa viata s-aiba pret -Ci traieste, chinuiesteSi de toate patimesteS-ai s-auzi cum iarba creste.
Ce suflet trist mi-au daruitParintii din parinti,De-au incaput numai in elAtatea suferinti?
Ce suflet trist si far? de rostSi din ce lut inert,Ca dup-atatea amagiriMai spera in desert?
Cum nu se simte blestematDe-a duce-n veci nevoi?O, valuri ale sfintei mari,Luati-ma cu voi!
Dintre sute de catargeCare lasa malurile,Cate oare le vor spargeVanturile, valurile?
Dintre pasari calatoareCe strabat pamanturile,Cate-o sa le-nece oareValurile, vanturile?
De-i goni fie norocul,Fie idealurile,Te urmeaza in tot loculVanturile, valurile.
Nenteles ramane gandulCe-ti strabate canturile,Zboara vecinic, inganandu-l,Valurile, vanturile.
Cu panzele-atarnateIn liniste de vant,Corabia strabateDeparte de pamant.Iar stolul randurelelorTrece-ntre cer si mare…O, stelelor, stelelor,Nemuritoare,De ce si voi nu va luatiPe-ale lor urme oare?
De ce ma intristeazaCa valurile mor,Cand altele urmeazaRotind in urma lor?De ce caderea florilorS-a frunzelor ne doare?O, norilor, norilor,Sti-veti voi, oare,De ce raman atatea-n veciSi numai omul moare?
In cer intotdeunaUrmam al nostru mers,Ca soarele si lunaRotind in univers.Un crez adanc patrunde-vaDe-a pururi omenireaCa undeva, undevaE fericirea;Si toti alearga dupa ea:N-o afla nicairea.
Din cerurile-albastreLuceferi se desfac,Zambind iubirii noastreSi undelor pe lac.De glasul pasarelelorPe ganduri codru-i pus.O, stelelor, stelelor,Unde v-ati dus?
In turme calatoareTrec nourii pe ceri,Ce seaman pieritoareDuioaselor dureri.De stralucirea florilorE campul tot rapus.O, norilor, norilor,Unde v-ati dus?
Soptiri aerianePatrund din mal in malS-a stelelor icoanePre fiecare val.De ochii tai cei plini de-amorAminte mi-am adus.O, stelelor, stelelor,Unde v-ati dus?
Cum iedera se leagaDe ramuri de stejar,Mi-a fost odata dragaSi dragu-mi este iar.De bratul tau cuprins cu dorAminte mi-am adus.O, bratelor, bratelor,Unde v-ati dus?
De-atatea ori am fost sa mor,De dragul dragii mele…Ce s-au ales de-atat amor,O, stele, eternelor stele?Si viata toata mi-am inchisGonind la idealuri…Ce s-au ales de-atata vis,O, valuri, eternelor valuri?
Ce sta vantul sa tot bataPrin frunza de tei uscataSi frangandu-si ramurileSa loveasca geamurile?Iara tu de ce suspiniCand privesti peste gradini?Nu mai sta de tot oftaSi in gand nu ma mustra:Ca atunci te voi uitaCand nu s-or mai arataLanga mare raurile,Langa drum pustiurile,Luna si cu soareleSi-n codru izvoarele.Vei av? de suspinat,Cand vei sti ca te-am uitat,Cand vei sta ca sa ma-ngropiPe cararea dintre plopi,Si-atunci vantul o sa bataPrin frunza de tei uscata,Scuturand-o, risipind-o,De ti s-o uri privind-o.
De-ar fi mijloaceSi-ar fi putintaCum m-as mai faceDupa dorinta!M-as face-oglindaStralucitoare.Sa te cuprindaPan? la picioare.Pieptene de-aur,Ce-n mangaiereParul neteazaFara durere.Un vant m-as face,Ce lin si-n tainaDe piept desfaceUsoara haina.Un somn m-as faceDulce de varaSa-ti inchiz ochiiIn orice sara.Dar n-am mijloaceNici e putintaDe a ma faceDupa dorinta.
Mijeste orizontul cu raze departate,Iar marea-n mii de valuri a ei singuratateSpre zarea-i luminoasa porneste sa-si uneascaEterna-i neodihna cu linistea cereasca.
Natura doarme dusa, tariile in pace.Din limpedea naltime pe-alocuri se disfaceO stea, apoi iar una; pe ape diafaneIsi limpezesc in tremur pe rand a lor icoane.Tot mai adanc domneste tacerea inteleapta -Se pare cum ca noaptea minunea si-o asteapta.
Deodata luna-ncepe din ape sa rasaieSi pan? la mal dureaza o cale de vapaie.Pe-o repede-nmiire de unde o asterneEa, fiica cea de aur a negurei eterne.Cu cat lumina-i dulce pe lume se maresteCresc valurile marii si tarmul negru cresteSi aburi se ridica din fund de vai spre dealuri.O insula departe s-a fost ivind din valuri,Parea ca s-apropie mai mare, tot mai mare,Sub blandul disc al lunii, stapanitor de mare.
Din umbra de la maluri s-a desfacut la largO luntre cu-a ei panze sumese de catarg.Taind in doua apa, ea poarta o pareche:Pe Sarmis, craiul tanar din Getia cea vechi,Mireasa-i in picioare, frumoasa ca o zana,Statea si pe-a lui umar isi sprijina o mana.
Se clatin visatorii copaci de chiparosCu ramurile negre uitandu-se in jos,Iar tei cu umbra lata si flori pana-n pamantSpre marea-ntunecata se scutura de vant.
- De cate ori, iubito, ma uit in ochii tai,Mi-aduc aminte ceasul cand te-am vazut intai.Ca marmura de alba, cu mani subtiri si reci,Strangeai o manta neagra pe sanul tau… In veciNu voi uita cum tampla c-o mana netezindSi fata ta spre umar in laturi intorcand,Stiind ca nimeni nu e in lume sa te vada,Ai fost lasat in valuri frumosul par sa cada.In orbitele-adance frumosii ochi ce-ncanta,Pierduti in visuri mandre, priveau fara de tinta.Si tu zambeai, c-un zambet cum e numai al tau,Nu te-a mai vazut nimeni cum te vazusem eu…Si plini iti erau ochii de lacrimi si de foc,Pe-al genei tale tremur purtand atat noroc…De ce zambeai tu oare? Vrun cantec bland de jaleAu desteptat in taina glasul gandirii tale?…Pluteai ca o usoara craiasa din povesti.Dintr-o zambire-n treacat simtii ce dulce esti!Si cum mergeai, armonic si lin iti era pasul,Ramas in nemiscare m-a fost cuprins extasul,Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu,Tu, gingasa mireasa a sufletului meu…De-atuncea cu pustiu-mi statut-am sa ma cert,Urmand cu-a mele brate o umbra in desert…Pan? ce-n sfarsit ajuns-am sa mangai chipul sfantAl celei mai frumoase femei de pre pamant.Ce zeu din cer te puse in calea mea sa iesi,O, frageda fiinta ca floarea de cires!Cum s-a putut ca-n lume asa minuni sa steie,Caci tu esti prea mult inger si prea putin femeie!Si fericirea-mi, scumpo, nici indraznesc s-o crez.Tu esti? Tu esti aievea? Sau poate ca visez…Daca visez, te-ndura, ramai la al meu pieptSi fa ca pe vecie sa nu ma mai destept.
Se clatin visatorii copaci de chiparosCu ramurile negre uitandu-se in jos,Iar tei cu umbra lata, cu flori pan-in pamant,Spre marea-ntunecata se scutura de vant.
Ea cade in genunche sub florile ce ploua.Grumazul i-l cuprinde cu bratele-amandoua,Lasand pe spate capul… - Copile! n-o sa mantui?Caci fioros de dulce, pe buza ta cuvantu-i…Si cat de mult ridici tu, in gand pe-o biata roaba!Comoara ta din suflet e singura-mi podoaba,Cu focul bland din glasu-ti, iubite, ma cutremuri,De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri.Si ochiul tau adanc e si-n adancime tristu-i,Cu umeda-i privire tu sufletul imi mistui!O, da-mi-i numai mie si nu-i intoarce-n laturi,De noaptea lor cea dulce in veci nu ma mai saturi…Las? sa orbesc privindu-i, iar tu asculta-ncoaceCum sta la sfaturi marea cu stelele proroaceSi codri aiureaza, - izvoarele-i albastreSoptesc ele-nde ele de dragostele noastre.Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini,Pamantul, marea, cerul cu toate ni-s prietini,Cat ai putea departe lopetile sa lepezi,Ca-n voie sa ne duca a marii unde repezi.Oriunde ne vor duce in farmecul iubirii,Chiar de murim, ajungem limanul fericirii.
Ea manile-amandoua le pune pe-al lui crestet…Frunzis purtat de vanturi pe valuri cade vested.Se clatin visatorii copaci de chiparosCu ramurile negre uitandu-se in jos,Iar tei cu umbra lata, cu flori pana-n pamantSpre marea-ntunecata se scutura de vant.
Din codrii singurateci un corn parea ca suna.Salbatecele turme la tarmuri se aduna.Din stuful de pe mlastini, din valurile ierbiiSi din poteci de codru vin ciutele si cerbii,Iar caii albi ai marii si zimbrii zanei DochiiIntind spre apa gatul, la cer inalta ochii.
IO candela subtire sub bolta cea inaltaLumina peste regii cei dacici laolalta,Cari taiati in marmur cu steme si hlamideSe insirau in sala sub negrele firide,Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperitC-un negru val de jale, caci Sarmis a murit.Iar chipu-i - cel din urma in lungul sir de regi -Sub valu-i ca pe-o umbra, abia il intelegi.
Deodata crasca fierul in dosu-unei firide.A unei tainiti scunde intrare se deschide,De sub o manta lunga se-ntinde-o alba mana,Ce tine o faclie aprinsa de rasina,Care ii bate-n fata si-i lumineaza chipul…Pe-un stalp taiat, orlogiul isi picura nisipul.Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni -Ca umbra cu fiinta sunt amandoi asemeni -Incet inainteaza, faclia si-o ridicaS-urechea atiind-o el asculta: "Nimica!Un ceas mai am, si iata ca voi ajunge-n fineAtat de sus in lumea creata pentru bine.Creata pentru bine ne spun cartile vechi,De mii de ani ne suna legenda in urechi…Si am vazut virtutea gasind a ei rasplata,Ce nu numai de oameni - de zei e-nvidiata,Rasplata prea frumoasa: un giulgi si patru scanduri.De cand vazui aceasta, am stat mereu pe ganduri:Sa-mi stampar lacomia? Pe langa dulci izvoaraSa trec murind de sete pentr-o asa comoara?Pe cand c-un om in lanturi - de-i frate, chiar, ce-mi pasaDaca-l imping in laturi? - O cale luminoasaNainte-mi se deschide? L-am dat deci la o parte,De-ale virtutii bunuri sa aiba singur parte.Ei! Lumea-i impartita in prosti si in sireti,Iar patimelor rele viclenii le dau pret.Samanta roditoare se cade ca sa sameni.Ca sa fii domn, se cade sa-i iei adanc pe oameni.Voiesti ca sa se-nchine cu toti l-a tale oase,Atunci invie-intr-insii pornirea dusmanoasa,Invidia si ura boteaza-le virtuti,Numeste-erou pe-un gade ca fierul sa-i ascuti,Pe cel viclean si neted numeste-l intelept,Nebun zi-i celui nobil si simplu celui drept,Din patimi a multimii fa scara la marireSi te-or urma cu totii in vecinica orbire.Cu laude mangaie desertaciunea lor,Din roiuri rasipite vei face un poporSi sigur fii la rele de-a pururea urma-va,Cu sange si cenusa pamantul presura-va…Fereste-te de una, sa te pazeasca ceriul,Sa nu te-mping-un demon a spune adevarul.A spune: ca nu-s vrednici decat de-adanc dispret,Ca pentru-o vorba goala jertfesti a lor vieti,Ca-n tine nici iti pasa macar de-ale lor pasuri,Ca cu a lor micime de suflet tu ii masuri,Ca lauda, cu care i-ncarci e o ocara,Ca tot ce e ca dansii e vrednic ca sa piara".
Deodata iar asculta… se imfla a lui nari,Aude glasuri multe si pasi urcand pe scari,Iar usa de la mijloc da aripele-n laturi,De intra voievozii de tari si de olaturi,In fruntea lor c-un preot batran… Iara mosneagul,Cu laurul vecinic verde in paru-i alb, toiagulDe aur si-l ridica: - Brigbelu, iata oraCa-n numele multimii si-n fata tuturora,Venii sa chem de trei ori pe rege-n gura mareSi daca nici acuma din umbra-i nu rasare,Sa-ti oferim coroana, caci legea ne prescrieCa peste-un an nici tronul desert sa nu ramaie,Nici vaduva coroana de tampla cuvenita".Pe un tripod s-aduce catuia aurita.Cu faclii stinse-n mana-n genunche cad ostenii,Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii.De fumul lor albastru se imple bolta nalta,S-acopere multimea, iar flacarile salta,Toti in genunchi cu groaza asculta in tacereIar preotul incepe cu glas plin de durere:- In numele Cel?ia, al carui vecinic numeDe a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume,Cand limba-i neclintita la cumpenile vremii,Toiagul meu s-atinge incet de varful stemeiRegesti, si pentru dansa te chem - daca traiesti,O, Sarmis, Sarmis! Sarmis! rasai de unde esti.Pe ochi tiind o mana facliile-si intind,La sfantul foc din mijloc cu toti si le aprind.Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaier,Iar bratele ridica facliile in aer.Iar preotul smunceste c-o mana panza finaCe-acopere statua de marmura seninaSi tesatura neagra de-un fin si gingas tortLasand sa cada-n flacari, sopteste-adanc: - E mort!Brigbelu se repede-n fereastra si priveste.O mare de lumina pe-o clipa il orbeste,El vede mii de facle lucind si mii de suliti,Multimea si ostasii se-mping vuind pe uliti,Iar negre tac deasupra a capistelor boltiS-ale cetatii ziduri c-un turn la orice colt.
S-a strecurat multimea si sala-i iar pustie.Prin ea Brigbelu singur imbla ca o stafie…Adanc fugira ochii in cap, pierit e chipul,Orlogiul in uitare de mult si-a scurs nisipul,Cand iata o femeie mai alba ca omatul,Iesind incet din umbra, o-ntoarce de-a-ndaratul,Priveste cum din discul de aur iese fumSi zice rar si rece: - Esti multamit acum?Atuncea el tresare si ochii invarteste.Cum sta-nainte-i nalta, privind o mistuieste:- O, vino mai aproape, aproape l-al meu piept,Odor cu par de aur si ochiul intelept.Ca zece morti deodata durerile iubirii-s -Cu-acele morti in suflet eu te iubesc, Tomiris.- Dar lasa-ma - ea striga. - Ce galben esti la fata,Suflarea ta ma arde si ochiul tau ma-ngheata.Ce ma privesti atata? A ta cautaturaMa doare, cum ma doare suflarea ta din gura.Ce ochi urat de negru! Cum e de stins si mort!Inchide-l, ah, inchide-l - privirea ta n-o port…- Dar ma iubesti, Tomiris - tu ma iubesti atat,Precum pe al meu frate nicicand nu l-ai iubit.- Da, simt ca in puterea ta sunt, ca tu mi-esti domn -Si te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.Simt ca l-a ta privire vointele-mi sunt sterpe,M-atragi precum m-atrage un rece ochi de serpe,Fugi, fugi in lumea larga! Ma faci sa-nnebunesc,Caci te urmez si totusi din suflet te urasc.El o cuprinde… Fata ei alba-atuncea piereSi gura ei se strange de-o stranie durere.Ea ar tipa si glasul in gat i se ingaima.Ea il sorbea cu ochii, desi murea de spaima…Si cum stau mana-n mana… tresar, tot mai aproapeSe strang si peste ochii-i isi lasa-a ei pleoape.Din tainita adanca parea c-aud un vaier.Deasupra ei Brigbelu, naltand faclia-n aer,Ii zise: - O, iubito, din nou ti se nazare.Iar ea mereu asculta, s-aude i se pare:"Se clatin visatorii copaci de chiparosCu ramurile negre uitandu-se in jos,Iar tei cu umbra lata, cu flori pan-in pamantSpre marea-ntunecata se scutura de vant!"
IIBrigbelu, rege tanar din vremea cea carunta,Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nunta.Frumos au ars in flacari prinosul de pe vatra,Pe cand intrara oaspii sub boltile-i de piatra.In capul mesei sade Zamolxe, zeul getic,Ce lesne urca lumea cu umaru-i atletic.In dreapta lui sub valul de ceata mandrul soare,In stanga-i sade luna sfioasa, zambitoare…Din sale departate patrunde zvon de arma.Prin el cimpoiul skytic porneste dulcea-i larma,Trezind greoiul ropot de dant, caci la un locToti oaspetii mai tineri loveau baltage-n joc,Iar tinerele fete cu ei jucand de-a valmaSe-nvart si se mladie usor sunand cu palma.
La mijlocul de masa pe tronu-i sade elCu plete lungi si negre, intunecos, Brigbel.Si razimat pe spata al zeilor fiastruPrivea-n ochii miresei al cerului albastru.Frumosi ca doua basme, izvoarele uimirii-s,In paru-i lung de aur se invalea Tomiris.Incolo voievozii, boiarii dupa treaptaSoptesc cu admirare in barba inteleaptaCand spune cantaretul povesti din alte vremuri,De regi de-a caror fapte te miri si te cutremuri.Spunea cum din deserturi ce nu mai au hotara,Venit-au de la Nilul cu tainice izvoaraPe negrele corabii cu mii de mii de gloate,Stapanul pe Egipet cu-averile lui toate.Apoi veni acela ce-au frant pe Minotaur,Tezeu, sa cate lana cu mitele de aur.Apoi tarziu in urma veni strainul oaspeCladind pe Istru poduri - Dariu al lui Istaspe,Un rege, ce in lume nu-si gasea loc sa-ncapa,In Dacia venise, cersind pamant si apa.Si povestea batranul de neamuri curgand rauri,Din codri rasarite, iesite din pustiuriSi cum pierira toate pe rand precum veniraSi cum catand norocul mormantul si-l gasira.
Si pe cand toti asculta, chiar regii din firide,Cu gura-n pumn ghidusul se stramba si tot rade.Cu mutra lui de capra si trup schilod de faunIsi taraie piciorul tinandu-se de scaun.Se clatin visatorii copaci de chiparosCu ramurile negre uitandu-se in jos,Iar tei cu umbra lata cu flori pan-in pamantSpre marea-ntunecata se scutura de vant.
Deodata-n fundul salei, apare sub un arc,Cu stanga razimata de spada-i de monarc,Nebunul Sarmis - care-i cu craiul frate geaman -Ca umbra cu fiinta-i ei amandoi s-asaman.Dar galben e la fata si ochii ard in friguriSi vanata-i e gura. El vine cu pasi siguriSi pe pumnaru-si scapa Brigbel mana regala.Din tron pe jumatate cu furie se scoala…Nebunu-nalta dreapta, se uita lung la el -Cu mana pe pumnaru-i incremeni Brigbel.Si ca sa inteleaga nainte-i ce se-ntamplaNebunu-si trece mana la ochi, apoi la tampla,Se uita turbur, pare ca si-ar aduce-aminteDe-o veche povestire, cu jalnice cuvinte.Cu glasul lui ce suna adanc, ca de arama,El noaptea cea eterna din evii-i o recheama,Arata cum din neguri cu umeri ca de munteZamolxe, zeul vecinic, ridica a sa frunteSi decat toata lumea de doua ori mai mare,Isi pierde-n ceruri capul, in jos a lui picioare,Cum sufletul lui trece vuind prin neagra ceata,Cum din adanc ridica el universu-n brata,Cum cerul sus se-ndoaie si stelele-si asterne,O bolta rasarita din negure eterne,Si decat toata lumea de doua ori mai mareIn propria lui umbra Zamolxe redispare."Priviti-l cum sta mandru si alb pe naltu-i jet!El imfla rasuflarea vulcanului maret,Daca deschide-n evii-i el buza cu manieSi stelele se spulber ca frunzele de vie;El mana in uitare a veacurilor turmaSi sorii ii negreste de pier fara de urma.Daca se uita-n mare, ea tremura si seaca.De-si pleaca a sa frunte, tot ceru-atunci se pleaca.Ci-n evii tai, Zamolxe, tu n-ai creat vreodataUn chip mai bland, mai gingas decat ast chip de fata!Gandirea ta, divine, abia putu s-aduneDin mii minuni din lume o singura minune,Caci numai tie singur iti fuse cu putintaS-unesti atata farmec cu-atata necredinta…Dar nu ti-o cer, tot darul ti-l zvarl iar la picioare.De-a lumii tale bunuri privirea azi ma doare.Nici vin sa-mi cer coroana, nici tara mea. O darui,Fasii s-o rup-oricine si cum ii place-oricarui.La ce-as mai cere-o tara, in care nu-i credinta,Unde un frate pe-altul s-ucida-i cu putinta!Rebel! facusi din sceptru unealta de ocaraS-ai dat tu insusi pilda din om sa fie fiara.Eu lumii trebuit-am, dar tie-ti trebui ea,Sa fie rea, smintita, corupta, cum o vrea,Tu esti din a ei mila stapan si s-o urmeziTu trebui, ca mai bine in scaun sa te-asezi;Ca nu de vro suflare pe dansul sa te clatiniCata-vei sa iei ochii prostesti cu noua datini.Din Sybaris vei strange batrani cu barbi boite,Ca neamului sa-i deie naravuri mai spoite,S-arate cum mosnegii, imbalsamiti cu mumii,Intrec si tineretul in scandelele lumii!Stramosi pierduti in veacuri, randuitori de cete,Coroana mea s-a voastra e plina azi de pete.O, voievozi ai tarii, frangeti a voastre sabiiSi ciuma in limanuri sa intre pe corabii.Puteti de-acum sa rumpeti bucati a mele flamuri,Manjit pe ele-i zimbrul adunator de neamuri,De azi al vostru rege cu drag va sa ingroapeDomnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.S-acum la tine, frate, cuvantul o sa-ndrept,Caci voi sa-ngalbeneasca si sufletu-ti din pieptSi ochii-n cap sa-ti sece, pe tron sa te usuci,Sa sameni unei slabe si stravezii naluci,Cuvantul gurii proprii, auzi-l tu pe dosSi spaima mortii intre-ti in fiecare os.In orice om un dusman sa stii ca ti se naste.S-ajungi pe tine insuti a nu te mai cunoaste,De propria ta fata, rebel, sa-ti fie teamaSi somnul - vames vietii - sa nu-ti mai ieie vama.Te mira de gandirea-ti, rasai la al tau glas,Incremeneste galben la propriul tau pas,Si propia ta umbra urmand prin ziduri vechi,Cu manile-ti astupa sperioasele urechi,Si striga dupa dansa plangand, muscand din unghii,Si cand vei vrea s-o-njunghii, pe tine sa te-njunghii!…Te-as blestema pe tine, Zamolxe, dara vai!De tronul tau se sfarma blastemul ce visai.Durerile-mpreuna a lumii uriaseTe-ating ca si suspinul copilului din fase.Invata-ma dar vorba de care tu sa tremuri,Samanator de stele si-ncepator de vremuri.Tomiris! vis de aur in viata-mi, sa te cert?Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ti le iert!Ce sa te blestem oare? Caci visul mangaiosA trebuit sa piara… Prea, prea era frumos.Cu-amor atat de fara de margini si de-naltNu se cadea sa tie un om la celalalt.Prea nu aveam in lume nici sfant, nici Dumnezeu,Prea ne uitasem astfel de tot si tu si eu.Cereasca fericire nu se putea sa tina,Nu se cadea s-o aiba o mana de tarana,In lumea de mizerii si lacrimi nu e locPentru atata mila si pentru-atat noroc…De-aceea-n codri negri ma-ntorc sa ratacesc.In umbra lor eterna eu umbra-mi mistuiesc,Privesc cum peste frunze uscate, fara urme,Alearga zimbrii negri si cerbii fug in turme,Iar langa vechi fantane de lume date-uitariiPrivesc in iarba nalta sirepii albi ai marii.Se clatin visatorii copaci de chiparosCu ramurile negre uitandu-se in jos,Iar tei cu frunza lata, cu flori pan-in pamant,Spre marea-ntunecata se scutura de vant."
IIIPrin salele pustie un om in neagra hainaTemandu-se de pasii-i, se strecura in taina.Sub mantia lui lunga ascunde un pumnar,Tot indarat priveste cu spaima si amar.El rade… Se repede spre umbra-i… umbra sare.Din dreptul unor ziduri, incet ea iar apare…Asupra-i se repede si iar se da-napoi:- O, Sarmis, lupta lunga, grozava e-ntre noi!Ce fugi? Ce fugi? Nu vezi tu la lupta ca te chem?Nu crede cum ca tremur, nu crede ca ma tem!S-atuncea iar rasare si fata-i slaba piere,Si ochiul fix se uita cu spaima si durere:"O, inima mea lasa, de ce-nlemnesti in san,Sfarseste! Si pumnarul imi scap-acum din mani…Dar il voi strange bine… Stai… stai, nebun misel".- Loveste crud o data si cade mort - Brigbel.
Cand te-am vazut, femeie, stii ce mi-am zis in sine-mi?N-ai sa patrunzi vrodata inluntrul astei inemi.Voi pune usii mele zavoare grele, lacat,Sa nu patrunza-n casa-mi zambirea ta din treacat.
Si cum? dar intelegi tu cum? Cu-acea gelozie,Ce gandurile-ti arde si inima-ti sfasie,Caci ma-ntrebam, se poate c-atat de-mpodobitaCu inima si mintea, sa nu fie iubita?Caci prea, prea e frumoasa… Dorinta-i guraliva,Ademenirea-i blanda, putut-a sta-mpotrivaAtator vorbe calde soptite cu durere,Ce aerul il imple c-un val de mangaiere?Putut-a impotriva atatora sa steieCand e asa de dulce si nu-i decat femeie?Stiind ca o sageata din arcul cel cu geneE chiar durerea insasi a vietii pamantene,Venin stiind ca este sarutul zanei Vineri,Venin mi-era suflarea si ochii tai cei tineriSi nu voiam ca dansii cu dulce viclesugS-aprinza al meu suflet pe-al patimilor rug;Si zborul cugetarii-mi, mandria din cantare-mi,Eu nu voiam c-un zambet al tau sa mi le sfaremi…Priveai la mine straniu si te mirai ca tac…Tu nici visai ca-n gandu-mi eu falcile-ti dezbracDe carnurile albe si gingase si sterpe,Ca idolului mandru scot ochii blanzi de serpe,Tu nici visai ca-n gandu-mi eu fata ta o tai,Ca ce ramase-atuncea naintea mintii-mi, vai!Era doar inceputul frumos al unui les…Ba mai treceai cu mana prin perii tai cei desi,Si nici visai ca gandu-mi te face de ocaraPentru ca porti pe oase un obrazar de cearaSi ca priviri grozave, ca mani fara de trup,Se intindeau asupra-ti, cu ele sa te rup,Si pe cat de frumoasa si gingasa la portEu te priveam atuncea c-un rece ochi de mort.
Dar m-ai invins… Patruns-ai a inimei camariS-acum lucesti ca steaua fatala peste mariPe gandurile mele… si treci asa frumoasaCa marmura de alba, cu gene lacramoase,Si cum plutesti n-atinge piciorul de pamant…Atarni precum atarna nadejdile… de vant.Ma misc ca oceanul cu suferinti adanci,Ce bratele-i de valuri le-atarna trist de stanci.Se nalta si recade si murmura intrunaCand luneca pe negre paduri de paltin luna:Patruns el e de jalea luminei celei reci…In veci de el departe si el iubind-o-n veci.De s-ar lasa pe sanu-i, din cer vrodinioara,El ar simti ca-nluntru-i cu ceru-ntreg coboaraSi-ar cadenta durerea-i pe-al veacurilor mersC-un univers deasupra-i si-n el c-un univers.
Astfel domnesti pe visu-mi si pe singuratatea-miSi misti in al meu suflet un oce?n de patemi.Iar bratele-mi s-arunca ca valurile marii- Ah, in desert, nici nu pot ca sa te dau uitarii -S-arunca inspre cerul cel luminos, recadSi mistuit de chinuri ca Tantalus in iad.Dar in zadar! caci astfel a fost vointa sortiiCa tu sa-mi dai durerea si voluptarea mortiiSi sa-mi rasai din marea de suferinti, inalta,Ca marmura eterna iesita de sub dalta.
Eu te-am iubit imi pare-un veac, tu nici macar din cand in cand,Si nici ai vrut sa alinezi al meu amar din cand in cand.Erai frumoasa cum nu e nimic in cer si pe pamant;Azi nu mai esti precum ai fost, frumoasa doar din cand in cand.Si ochii tai ce straluceau mistuitor si infocatSunt osteniti si se aprind cu mult mai rar din cand in cand.O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atata l-am iubit,Dac-ai aflat in calea ta vrun solitar din cand in cand,Care de-adancul meu amor atata de nemarginitMacar ca-n vis sa-ti fi adus aminte iar din cand in cand.Nu! Ai trecut din mani in mani prin toti acei oameni de rand,Tu, trupul tau cel dulce plin le-ai dat in dar din cand in cand,Cu al tau suflet asa cald s-adormitor nu i-ai atins,O, si nici unul n-a-nteles atata har din cand in cand.Cu cata inspirare eu, cu cat inalt ceresc avantApropiam de gura mea acest pahar din cand in cand!O, iubeam umbra ta si tot ce e in tine, tot ce estiSi astazi daca ma gandesc, nebunesc iar din cand in cand.Dar vai! pierduta astazi esti, orice dorinta a pierit;Tot inca visu-l urmaresc si, in zadar din cand in cand,Tot te mai vaz naintea mea plutind ca-n vis, pierduta da,Cu buze supte, c-un obraz ca si de var, din cand in cand.Pasarea Phoenix, numai ea, rasare din cenusa ei,Dar oameni ce se mistuiesc nu mai rasar din cand in cand.Ca a mea viat-ai chinuit, iertai de mult, ci-mi pare rau.L-al tau trecut eu ma gandesc cu-atat amar din cand in cand.
Ca si Stoa, ce pretindeSa fim mandri si integri,Cand plutesc deasupra noastraCu-a lor visuri ochii negri;
Ca si basmele paganeDe iubire ce-ard chimericCu nesatiul lor de visuriSi cu-atata intuneric;
Cand atrasi de a lor noapteNe suntem straini de lume,Dusi pe marginea uitariiDe-un avant fara de nume;
Cand gandire nu mai esteSi cand inima e tristaSi afara de-acel farmecCand nimic nu mai exista:
Parasesc si veac si taraPentru umeri de femeieSi o rog astfel in jetu-iDulce locului sa steie,
Sa ma pierd privind-o vecinicDe la crestet la picioare,Mandra ca o-mparateasa,Calda, cu senin de soare,
De pe ochii-i sa ridiceLanguroase lunge gene,Sa-ngenunchi naintea zaneiVenus Anadyomene,
Genele dand intunericVoluptos cautaturii,Iar gropitele cocheteDulci rad la mijlocul gurii.
Te rog ramai o clipa incaCa sa te strang duios la piept.Din fericirea mea adancaAs vrea sa nu ma mai destept.Si totusi luna iese-n zare,Albeste zidul nalt si gol…Da-mi cea din urma sarutareSi inca una, dona Sol!
Ma-ntrebi cu ochiul tau cuminteUnde ma duc si ce ma fac,Cand de pe ceruri stele sfintePatrund in codru, bat in lac.……………………..
Au nu esti tu la inaltimeCa steaua vecinicului pol?…Pe mine nu ma stie nime,Nici chiar tu insati, do?a Sol.
Ades cand frunzele pe cracaSoptesc ca zgomotul de guriCe se saruta si se-mpacaIn umbr-adanca de paduri,Eu stau unde patrunde lunaPe alb izvor, sunand domol;De canta pasarile-ntr-una,De tine-mi canta, dona Sol.
Si pe oglinda miscatoareStau de privesc un straniu joc:E apa pururi calatoarePe chipu-mi ce ramane-n loc.S-au desprimavarat padurea,Suspina pasarile-n stol…Si numai eu, gandind aiurea,Gandesc la tine, dona Sol.
De ce doresc singuratateSi glasul tainic de izvor,De ce cand codrul frunza-si bateAdorm pe verdele-i covor?Ca prin lumina cea raritaPrin umbra moale de [pristol]Sa mi s-arate linistitaA ta ivire, dona Sol.
Sa vaz cum mana ta indoaieIn arc o ramura de fagSi ca Diana cea balaieIti faci in codru mandru prag;Sageti de aur pe-al tau umar,Gonesti vanatul tau in stol,Dar peste frunze far? de numarNu-mi lasi o urma, dona Sol.
Chiar de luceafarul de searaTe tem, caci dulce arde el,Cand treci frumoasa si usoaraIn umbra negrului castel…De as zacea ranit de moarte,Intr-un genunchi eu tot ma scol;Tinzandu-mi dreapta de departeMa-nchin la tine, dona Sol.………………….Cand luna trece in uimireSpre-a face-al marilor ocol,Ea, luminand a mea iubire,Te lumineze, dona Sol.
Apari sa dai lumina arcatelor feresti,Sa vaz in templu-i zana cu farmece ceresti.Prin vremea trecatoare luceste prea curatUn chip taiat de dalta, de-a pururi adorat.Privi-te-voi cu ochii in lacrime fierbinti…O, marmura, aibi mila de-a mele rugaminti!
Indura-te si lasa privirea-mi s-o consolLa alba stralucire a gatului tau gol,La dulcea rotunzire a sanilor ce cresc,La noaptea cea adanca din ochiul tau ceresc,Sa vad ca de privirea-mi tacand te infiori…O, marmura, aibi mila de ochii-mi rugatori!
As vrea cu-a mele lacrimi picioarele sa-ti scald,In dulcea-nfiorare a sufletului cald,Sa mor patruns de jalea amorului meu sfant,Ca lebada ce moare de propriul ei cant,Sa mor de-ntaia raza din ochii tai cei reci…O, marmura, aibi mila de stingerea-mi pe veci!
Ca iarna cea eterna a Nordului polarSe-ntinde amortirea in sufletu-mi amar,Nimic nu lumineaza astei pustietati,Doar sloiurile par ca ruine de cetati,Plutind de asprul vicol al mortii cei de veci…Tu ramura-nflorita… pe visul meu te pleci!
Din lumea de mizerii si fara de-ntelesCu ochii cei de gheata ai mortii m-am alesSi totu-mi pare vested, cazut si uniform.Sunt insetat de somnul pamantului s-adorm,Incat numai de nume imi pare ca exist…Tu doar rasai c-un zambet in visul meu cel trist!
Cu ochii tai de inger ma mangai si ma minti,Caci ei cuprind o lume de dulci fagaduinti,De-amor fara de margini, de scumpe fericiri,Cum nu se afla-n lumea aceasta nicairi,Caci este umbra blanda-a iubirii cei de veci,Ce trece cu intreaga-i putere, pe cand treci!
Nici luna plutitoare, nici stelele din cerN-or sa patrunza-n lumea trecutelor dureri,N-or sa patrunz-amarul pierdutei tinereti,Macar sa am de-acuma o suta de vieti,Caci sufletu-mi de-atuncea e-atat de-ntunecat…Doar ochii tai de inger in visul meu strabat!
Ca toamna cea tarzie e viata mea, si cadIluzii ca si frunza pe undele de vad,Si nici o bucurie in cale-mi nu culeg,Nimic de care-n lume iubirea sa mi-o leg,Pustiul si uratul de-a pururi ma cuprind…Doar bratele-ti de marmur in visul meu se-ntind!
Precum corabii negre se leagana de vantCu panzele-atarnate, departe de pamant,Cum intre cer si mare trec pasarile stol,Trec gandurile mele a sufletului gol,Intind ale lor aripi spre negre departari…Tu numai esti in visu-mi luceafarul pe mari.
Cu aspra nepasare tu sufletu-mi aduciPe cele doua brate intinse-a sfintei cruciSi buzele-nsetate cu fiere mi le uzi;Cand ruga mea fierbinte nu vrei sa o auzi,Ma faci partas in lume durerilor lui Crist…O, marmura, aibi mila de sufletul meu trist!
Dar te cobori, divino, patrunsa de-al meu glas,Mai mandra, tot mai mandra la fiecare pas…Visez, ori e aievea? Tu esti in adevar?Tu treci cu mana alba prin vitele de par?Daca visez, ma tine in vis, privindu-mi drept…O, marmura, aibi mila sa nu ma mai destept!
As vrea sa am pamantul si marea-n jumatate,De mine sa asculte corabii si armate,De voi clipi cu ochiul, cu mana semn de-oi face,Sa-si miste rasaritul popoarele incoace;Salbatecele oarde sa curga rauri-rauri,Din codri rascolite, starnite din pustiuri;Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi,Intunece-se-n zare pierdutele-nceputuri,Un rau de scanteiare luceasca lanci si sabii,Iar marea se-nspaimante de negrele-mi corabii.
Astfel razboi porni-voi. Voi arunca incalteO jumatate-a lumii asupra celeilalte.Priveasca-m-atunci preoti: - un monstru ce se-nchina,Cand oardele-i barbare duc moarte si ruina.Ruga-ma-voi cu mana uscata tinand strana,Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana;Cu tronul meu voi pune alaturea sicriul,Cand gloatele-mi in lume ar tot mari pustiul,Sa simt ca nu se poate un Dumnezeu sa-mi ierteCetatile in flacari si tarile deserte…Astfel doar as preface durerea-mi fara nume,Dezbinul meu din suflet intr-un dezbin de lume.
Si tot ce-ncanta ochii cu mii de frumuseti,Tot ce pamantul are si marea mai de pret,Gramezi sa steie toate la mine in comori.Alaturea cu ele sa trec nepasatori,Simtindu-ma in mine stapan al lumii-ntregi,Un zeu in omenire, un soare intre regiSi raze sa reverse din frunte-a mea coroana…Sa-ngenunchez nainte-ti asa ca la icoanaSi descriindu-ti toata puterea fara seamaSa-ti zic: - Ia-le pe toate, dar si pe mine ia-ma!
Nu ma iubi! Ca robul sa fiu pe langa tine,De-i trece,-n jos pleca-voi a ochilor lumine,Dezmostenit de toate, la viata abdicand,Sa nu-mi ramana-n minte decat un singur gand:C-am aruncat un sceptru, cu dansul lumea-ntreaga,Pastrandu-mi pentru mine durerea ca-mi esti draga;Inamorati de tine ramana ochii-mi tristiSi vecinic urmareasca cum, marmura, te misti.In veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind,De-al genei tale tremur nadejdea sa mi-o prind,Sa-mi razim a mea frunte de zidurile goale,Atinse de-umbra dulce a frumusetii tale.
In ochii mei acuma nimic nu are pretCa taina ce ascunde a tale frumuseti.Caci pentru care alta minune decat tineMi-as risipi o viata de cugetari seninePe basme si nimicuri, cuvinte cumpenindIn vorbe peritoare ca-n lant sa te cuprind,Si in senin de stele durerile sa-mi ferecPan? nu s-o stinge umbra iar dulce-n intuneric?
Si azi cand a mea minte, a farmecului roaba,Din orisice durere iti face o podoaba,Si cand rasai nainte-mi ca marmura de claraIar ochii tai cei mandri scanteie in afara,Incat de-ale lor raze nu pot patrunde incaCe-adanc trecut de ganduri e-n noaptea lor adanca;Azi - cand a mea iubire e-atata de curata,Ca aura de care tu esti impresurata,Ca setea ursitoare ce-o au dupaolaltaLumina de-ntunerec si marmura de dalta,Cand sufletu-mi atarna plutind in ochii meiDe un cutremur tainic al tinerei femeiSi vietile-amandoror s-amesteca-n intreg,Cand inteles de tine, eu insumi ma-nteleg.Sa treaca inflorirea de-un vant al recii ierne,Sa-nceti a fi icoana iubirii cei eterne,Cu marmura cea alba sa nu te mai asameni,Sa fii ca toata lumea - frumoasa intre oameni,Sa-ncete-acea simtire ce te-au facut o zeie,Sa fii - incantatoare - dar numai o femeie,S-atunci sa-mi zici: - Privirea ce-atat ai adorat-oE inca tot senina, fermecatoare… Iat-o!?
E inca tot!… Avea-vei in ochii-mi acel pretCe azi ti-l da sfiala pierdutei mele vieti?Voi fi supus duioasei, nemaisimtitei munci,C-o oaste de imagini sa te iubesc s-atunci?
Au nu stii tu ce suntem? Copii nimicniciei,Nefericiri zvarlite in brazdele veciei,Ca repedea rotire a undelor albastreGandirea noastra spuma zadarniciei noastre,Iar visuri si iluzii, pe marginea uitarii,Trec si se pierd in zare ca paserile marii.Si ce ramane-n urma in noi decat obscuraSi oarba suferinta ce bantuie natura?
Si azi, cand am puterea, ce-o are numai Domnul,Din chaosul uitarii s-alung pe-o clipa somnul,Pe schelea lumii noastre urate si-ntr-un chip,Cu vorbe-mpestritate, zidite din nisip,Eu sa zaresc o alta - un rai, o primavara,Si-n codri plini de umbra lucire de izvoare -Azi, cand esti prea mult inger si prea putin femeie,Frumoasa cum nici Venus nu a putut sa steie,In loc de-a fi un soare al astei lumi intregi,Tu imi ucizi gandirea, caci nu ma intelegi.
Ochiul tau iubit,Plin de mangaieri,Dulce mi-au lucitPana ieri.
Oare te pierduiPe acest pamant,Fara ca sa-mi spuiUn cuvant?
Oare te induri,Tu, ca sa ma lasi,Geniu de paduriDragalas?
Luna in zadarBate in feresti,Si ma-ntreaba iarUnde esti?
Ar luci pe zidPana ce te culci,Pana ti se-nchidOchii dulci.
Si ar tremuraTainic in frunzisSi te-ar sarutaPe furis.
Dar ea zi cu ziE in orice locSi te va gasiCu noroc.
Eu nu pot sa plecPeste nori si vant,Si sa te petrecDe-unde sunt.
Cum nu sunt ca ea,Ca sa ma strecor,Drept oglinda taSa cobor!
Chipul tau frumosSa-l privesc intreg -Cu atat folosSa m-aleg.
Sa apar ca-n visAcelei vederiCare mi-au surasPana ieri.
OCHIUL TAU IUBIT(varianta)
Ochiul tau iubit,Plin de mangaieri,Dulce mi-au lucitPana ieri.
L-am iubit cu miiLacrime fierbintiSi cu-atat de viiRugaminti.
Si cum suferiiDe al tau amor,Cat de mult doriiCa sa mor!
Pururi te catamPe orice pamant,Caci a-ti spune amUn cuvant.
Camaruta taSara sa-mi deschizi,Ca te-oi desmierdaCa sa razi.
Sa-ti inchid indat?Pe cand tu te culciCu un sarutatOchii dulci.
Sa masor mereuCat de mult crescusi,Sa sarut al tauPiciorus.
Sanul rotunjorCand pe brat il porti,Li s-ar face dorSi la morti.
De te-ai potriviAstei rugaminti,Fericiti om fiSi cuminti.
Zana din paduri,Umbra din povesti,Glas al dulcei guri,Unde esti?
Daca iubesti fara sa speriDe-a fi iubit vrodata,Se-ntuneca de lungi pareriDe rau viata toata.
Si-ti lasa-n suflet un amarSi in gandiri asemeni,Caci o iubire in zadarCu moartea-i sor? de gemeni.
Dar vindecarea la dureriIn piept, in partea stanga-i,De-acolo trebuie sa ceriCuvinte sa te mangai.
Acolo afli adapostOricate se intample,Ca s-un amor care-ar fi fost,Viata ta o imple.
Caci un luceafar rasaritDin linistea uitariiDa orizon nemarginitSinguratatii marii.
Si ochiul tau intunecatAtunci il imple plansul,Iar ale vietii valuri batCalatorind spre dansul.
Si dau cadente de nespusDurerii tale lungePe cand luceafarul e susCa sa nu-l poti ajunge.
Zambeste trist cu raze reciSperantelor desarte:In veci iubi-o-vei, in veciVa ramanea departe.
S-a tale zile-or fi cum suntPustii ca niste stepe;Iar noptile de-un farmec sfantCe nu-l mai poti pricepe.
Si oare tot n-ati intelesCum nu mi-i lumea draga,Cand cu nimic nu m-am alesDin viata mea intreaga.
Cand al meu suflet mistuitDe chin si de parereA fost un trist, necontenitPrilej pentru durere.
Cand fu menit ca pe pamantDorinta sa-l alungeDup-un noroc atat de sfantCum nu se poate-ajunge.
E un miraj de necrezutPe-un orizon de stepe:De al lui farmec strabatutEu tot nu-l pot pricepe.
El stapaneste amortitPustiile uitariiCa si o stea din rasaritSinguratatea marii.
Si-l rog incet, il rog pe veciCa sa-mi asculte plansul,Cand ale apei valuri reciCalatoresc spre dansul.
Atatea blande rugaminti,Atatea calde soapte,Atatea lacrime fierbintiVarsate zi si noapte,
Le-am indreptat despre apusDurerea sa-mi alunge,Dar el se nalta tot mai susCa sa nu-l pot ajunge.
Va fi in veci necunoscut,Va fi in veci departe…E steaua negrului trecut:Iubirea far? de moarte,
Ce margineste-n orizonSi oce?n si stepeS-al carei farmec monotonTe-a-nvins far-a-l pricepe.
Caci a iubi fara sa speriDe-a fi iubit vrodata:E semnul vecinicei dureriCe cerul ti-l arata.
SI OARE TOT N-ATI INTELES…(varianta)
Si oare tot n-ati intelesCum nu mi-i lumea draga,Cand cu nimic nu m-am alesDin viata mea intreaga.
Cand al meu cuget mistuitDe-o stranie parereA fost un lung, necontenitPrilej pentru durere.
Si a pastrat in fundul sauCa in cenusa receTaina parerilor de rauDupa un vis ce trece.
Ca un luceafar rasaritDin linistea uitariiDand orizon nemarginitSinguratatii marii,
Nainte de-a luci deplinMenit ii pare stinsul,Iar ale apei valuri vinCalatorind spre dansul.
Si totusi va luci in veciAprins de zeul AmorSi ale sale raze reciPe frunte lumina-m-or.
In urma lui un dor nespusS-alerg o sa m-alunge,Desi se nalta tot mai susCa sa nu-l pot ajunge.
Va ramanea necunoscut,Va stapani departe,Cum stapaneste pe trecut,Intins, eterna moarte.
Caci stapaneste tot ce-a fostSi tot ce o sa vieSi cate nu avura rostSi nu au fost sa fie.
Cate iubiri fara-nteles,Cate-ntelepte-asemeni,Cate cu moartea s-au alesA fi surori de gemeni.
Cate amoruri se jurauSa tie pe toti vecii,Pe cand de flori se scuturauAlaturi liliecii
Si-au prefacut pe-acest pamantA noastre vieti in stepeSi ne-au patruns de-un farmec sfantCe nu-l puteam pricepe.
Dar cine e veti intreba,Nebuna si infama:Nici voi sa stiu cararea saSi nici chiar cum o cheama.
Ea sufletul mi-au mistuitC-o stranie parereDin viata mea, necontenitPrilej pentru durere.
Sa fie sara-n asfintitSi noaptea sa inceapa;Rasaie luna linistitSi tremurand din apa;
Si sa imprastie scanteiCararilor din cranguri;In ploaia florilor de teiSa stam in umbra singuri.
Si capul meu de grije plinPe bratul tau se culceSub raza ochiului seninSi negrait de dulce,
Ca iar cuminte sa ma fac,Caci tu imi prinzi tot gandul,Ca cerul ce priveste-n lacAdancu-i cuprinzandu-l.
Cu farmecul luminei reciSimtirile strabate-mi:Revarsa liniste de veciPe noaptea mea de patemi
Si de asupra mea ramaiDurerile de-mi curmaSi fii iubirea mea dentaiSi visul meu din urma.
Un farmec trist si nentelesPuterea mea o leaga,Si cu nimic nu m-am alesDin viata mea intreaga.
E un luceafar rasaritDin negura uitarii,Dand orizon nemarginitSinguratatii marii.
Ingalbenit ramane-n veciSi-i e aproape stinsul,Cand ale apei valuri reciCalatoresc cu dansul.
Cu-atatea tainici rugaminti,Cu-atatea calde soapte,Cu-atatea lacrime fierbinti,Varsate zi si noapte,
I te-ai rugat: dorul nespusDin suflet sa-ti alunge,Dar el se-nalta tot mai susCa sa nu-l poti ajunge.
Va ramanea necunoscutSi va luci departeCaci lumineaza din trecutIubirii celei moarte
Si se aprinde pe-orizonPustiu de mari si stepeSi a lui farmec monotonM-a-nvins far-a-l pricepe.
Sub vantul rece-al amortitei ierneIsi pleaca codrul crengile-ncarcate;Sub alba-i haina campul se asterne,
Cu stele dulci e bolta presarata;Din fundul lumii, ce se pierde-n zare,Prin rumeni aburi luna se arata
Iar din bordei ce sta langa carare,Prin ochiul prins unei feresti rotundeSe-aude plans, se vede luminare
Si in caldura locuintei scundeO mama misc-un leagan cu piciorulSi la scanciri c-un cantec ea raspunde.
Si-au adormit incet, incet feciorul,- Sub a lui leagan a impins o piatra -Gandirea ei spre viitor ia zborul.
Mai licuresc carbuni colo, pe vatra,Ea cade-ncet pe-a scaunului spate,Din codri lupii urla, canii latra.
Ea doarme-adanc cu brate-n jos lasate,Dara prin somn sta tinta sa priveasca:Un mandru vis in sufletu-i strabate.
Da, cand a fost copilul sa se nasca,Opri Or?on ale sale pasuriCa soarta-n lume el sa i-o croiasca.
Jur-imprejur se auzira glasuriSi s-au oprit Neptun din drumu-i sferic,Mutit-au limba de l-a vremii ceasuri.
Soptind usor treceau cu pas feericPe langa leagan dand mereu ocoale:Trei umbre albe ies din intuneric,
La cer ridica bratele lor goale,Usoare - parc-ar fi de vant plutite,Descant copilu-n somn sa nu se scoale.
Sunt ursitori cari din cer sositeRevars-asupra-i zarea aurorii,Cu cate daruri lui i-au fost menite.
I-aduc comori, viata lunga, glorii,Deasupra lui revarsa raze slabe,Din ochii lor, adanc-adormitorii.
Pe parul lor - margaritare-n boabe -Balai si moale ca si auru-n spiceScanteie-n umbra ale lor podoabe.
Copilul doarme, ele fac sa piceDeasupra-i flori, se pleaca sa-l meneasca,Inconjor leaganul si-ntaia zice:
- Sa fii frumos si fata ta luceasca,Precum in cer e numai unul soare,Un soare fii in lumea pamanteasca.
- Puternic fii - i-a zis cea urmatoare;Si biruind vei merge inainte,Sa-ti fie viata-n veci stralucitoare.
A treia zise tainic: - Fii cuminte,Patrunzator ca si lumina mare,Tu sa-ntelegi cele lumesti si sfinte.
Iar muma lui cu spaima-n somn tresare,Impreunandu-si manile-amandoua,Ea in genunchi se roaga-n gura mare:
- O, ursitori, a caror daruri plouaAsupra lumii-ntregi, mai stati o clipaSi ascultati rugarea spusa voua.
Nu bunatati care se trec in pripaSa ii meneasca sfanta voastra gura,Nu bunatati supuse la risipa.
Puternici, mari, frumosi atatia fura,Intelepciuni, comori le-ati dat mult?raSi toate, vai, cu vremea se pierdura.
Lui daruiti ce nu ati dat alt?ra,Un dar nespus de scump ce n-are numeCa sa rasar-asupra tuturora…
Atunci, la ruga nenteleptei mume,Zana privi adanc si trist ca s-o priceapa:- Stii tu ce dar ii cei si stii tu cum e?
Tot ce e om se naste si se-ngroapa,Fie-n coliba, fie-n vechi castele,Pe culmi de munte ori la mal de apa.
Dar e-mparat, dar cetitor de stele,Acelasi vis ii suna in ureche,A lor vieti sunt pururi tot acele.
Pe cand sunt tineri se adun pereche,La joc, la viata si la dant s-aduna,Batrani fiind vorbesc de vremea veche.
Si lui ursit-am tot o viata bunaSi masurata pe un pic de vreme,Sa aiba ziua soare, noaptea luna!
Caci de ar fi incoronat de stemeSau pe pamantul gol de si-ar asterneTot viata si tot moarte-o sa se cheme.
Tu chemi blestemul nenduratei iernePe capul lui cel tanar, nenteleapto!Tu-i ceri durerea unei vieti eterne.
Da, sus la cer privirea ta indreapt-o!Plinita e dorinta ta nebuna.Si ziua neagra peste el asteapt-o.
Caci i s-a dat sa simta-ntotdeunaUn dor adanc si indaratnic foarteDe-o frumusete cum nu e nici una
Si s-o ajunga chiar e dat de soarte,Caci tinereta neimbatranitaIi daruim si viata far? de moarte.
Dar nentrupat e chipu-acei iubiteCa si lumina ce in cer se suieA unei stele de demult pierite:
El n-a fost cand era, el e cand nu e.
Peste codri sta cetateaStapanind singuratatea…Luna plina stralucea,Ziduri negre poleiaDin naltimea cea albastraBatea tainic la fereastra.Si pe negrele zabreleSta domnita dupa ele,Uitandu-se norilorCalea zburatorilor.Parul galben, abia cret,Peste tample sta razletSi trecand pe dupa tample,Ca un val de aur impleUmerele si spinareaSi intreaga aratarea.Si e una la parinti,Cum e luna printre sfinti,Si-ntre fete tinereleCa si luna printre stele,Si e una chiar sub soare,Cine cata-n ochi-i moare,Ochi izvoare de lumine,Cu mani albe, lungi si fineSi cu degetele trase,Subtirele, de craiasa,Si buzele subtireleDe-mi zambea-ntristat cu ele.
Au mai stiu povestitoriiCe sunt, oare, zburatorii?Vin din rumenirea seriiSi din fundul sfant al marii.Vin din ploaia cea cu soareSi din dor de fata mare.Iara umbra norilor,Calea zburatorilor,Caci ii vedeCine-i crede,Le nazareLa oricareLa chemat din noaptea mare.De-ndrageste vro fata,Ca luceafar i s-arata,Dar din nouri se repedeLa pamant unde o vedeSi-n carare ii rasareDe la crestet la picioare;Ochii negri-ntunecosiI se uita mangaiosi,In par negru stele poarta,Dara alba fata-i moarta,Ori se face nor de ploaieCare cade in siroaieSi bureaza-asa de linPrin perdelele de in;Si-n fereastra, ca-ntr-un prag,Se arata nalt si drag,Cu par lung de aur moaleSi cu ochii plini de jale.Trestia l-incununeaza,Hainele ii scanteiaza,Haine lungi si stravezii,Pare-un mort cu ochii vii.Astfel iese zburatoriuSi din umbra, si din nori,Si din lanuri, si din lunca,Si din stea ce se arunca,Si din tainicul izvorCare suna-ncetisor,Si cand luna cea balaieVarsa apelor vapaie.Iese din senin cu ploaie,Si din ploaie cu senin,Si din lacul cristalin,Si din ceruri, si din mare,Si din dor de fata mare.A lui suflet e-o scanteieDin luciri de curcubeie,Din dragoste de femeie;A lui glas la miez de noapteE ca muzica de soapte,Cand se clatin ramureleSi suspina pasarele.Si cum sta domnita dusaSi pe ganduri multe pusa,Teiul nalt crescut sub geamuriI-au intins vro doua ramuriIncarcate,-nfloritoareSi frumos mirositoare,Si aude sopotindSi prin frunze ropotindCa un glas de copilasCe-o intreaba dragalas:- De ce sezi inchisa, fata,Dupa poarta ferecata,Dupa zidurile grele,Dupa negrele zabrele?Deschide zabreleleSi priveste stelele,Luna plina o privesteCum pe munti calatoresteSi deschide-mi un oblonCa sa trec fara de zvon,Ca de noapte imi e teama;Toate umbrele ma cheama,Tricolici ma prigonesc,Iar babele ma vrajescCu flori rosie de mac,Cu oscior de liliac,Ca sa nu ma dau de leac.Nu auzi cum zbor prin ramuri,Tip in horn si bat in geamuri?Nu sunt tanar fara mintePrins de dulcele-ti cuvinte,Nu curtean infumurat,Nici ostean implatosat,Ci eu suntZburatorCa un vantDe usor,Ma aninDe un ramSi suspinLanga geam,Ca-n salasTremurandSa ma lasiMai curand.Caci sant slab de-mi plangi de mila,Orb ca visul de copila;Sant ca vant de primavara,Ca amurgul cel de vara;Din picioare pan? la capIntr-un cuib pot sa incap,Iar in cuib de turtureleDorm alaturea de ele.Iarna vin gonit de fulgi,Ce m-acopar ca un giulgi,Si cand voi spuneti povesti,Suflu codrul pe feresti,Iar la claca cea de furcaMana-mi torturile-ncurca.O, deschide-mi un canat,Ca printr-insul sa strabat,Sa ma iei la tine-n pat,Ca sa dorm lang-al tau sinCa un biet copil strain;Adormit la pieptul gol,Nu ma-ndur sa te mai scol;Sanii albi, doua comori,Tare sant dezmierdatori,Fiind albe si ratunde,Inima mi se patrunde,Cu gurita ma adapaSi de focul meu ma scapa;Adormit pe bratul stang,Nu te teme c-am sa plang,Teama n-ai ca te-oi trezi,Ca eu pier in zori de zi;Ci-am sa suflu-asa de cald,In miroase sa te scald,Sa-mi vezi fata de ninsoareSi aripele usoare,Caci viata mea o tinCu miros de flori de crin;Nu beau apa, ci scanteiSi miros de flori de tei,O, primeste-ma in brate!Umbra noptii ma ingheata,Un strigoi poate in pripaSa ma prinza de aripa,Sa m-ascunza in mormant,Ca sa nu stiu unde sunt,Ori de aripi sa ma lege,De un clopot fara lege,Si tragandu-l, sunator,De izbirea lui sa mor,Caci eu nu sant vrun feciorCa sa viu amagitor,Ci eu santZburatorCa un vantDe usor,Ma aninDe un ramSi suspinLanga geam,Ca-n salasTremurandSa ma lasiMai curand.Ea-si neteaza a ei tampleSi de lacrimi i se impleOchii dulci de mangaiere.Ea suspina fara vrere,Nestiind inca ce-i cereInima cu-a ei durere,Iar gandirea ei cea dulceN-o mai lasa sa se culce.Peste varfuri trece luna,Tanguios un corn rasuna,Petrecand cu-atata dragToata raristea de fag.Mai incepe, mai se pierde,De-i raspunde codrul verde,Fermecat si indragitDe-acel sunet ratacit.Iara inima ii zice:"Ce stai, draga mea, aice,Scoala-te, supune-teValului de sunete,Ce te trage, plin de jale,Colo,-n raristea din vale."Si un glas aude, pare,Ce-o chema in departare:"Margarita, Margarita,Cu coroana aurita,Ah, din valea cea adanca,Ca pe-o stea te zaresc inca,Ca pe-o stea luminatoareSi deasupra-mi plutitoare;Glasul cornului strabateDulcea ta singuratate;O, te pleaca plangerilor,Tu, craiasa ingerilor,Lasa zidurile tale,Vino-n vale, vino-n vale!O, auzi sunandPe carare corn,Caci spre tine blandIl intorn.Margarita, Margarita,Cu coroana aurita,Glasul cornului strabateNeagra ta singuratate,Valului de sunete,Draga mea, supune-te,Lasa zidurile tale,Vino-n vale, vino-n vale!"
Mii de stele… dulce saraPeste codri se coboara,Peste varfuri trece lunaIar izvoarele rasuna.Cine mi trece luncileDomnita cu pruncile;Cine mi trece mandra lunca,Domnita mea cu o prunca;Cine mi trece lunca mare,Fata lui Dragos calarePe un cal alb ca de ninsoare.Cu rafturile de argintSi presun pan in pamant.Ea isi cauta de cale,Merge n vale, merge n vale.Indaratu i din padureSe nalta cu ziduri sureSi cu nalte porti, cetateaStapanind singuratatea,Iar ea si cauta de cale,Vine n vale, vine n vale.Iar cand ochii si i ridicaSe trezeste singurica,La mijloc de codru desUnde crengile se tesSi prin mrejele de frunzeCearca luna sa patrunza,Iar un tei cu umbra roataSi cu frunza scuturataPleaca ramuri pe un izvorCare suna ncetisorSi prin sunet bland de apeParca vine mai aproapeGlas de corn din departareTot mai tare si mai tare.O, auzi sunandDin carare corn,Inspre tine blandEu sa ma intorn.Si cand ochii a ridicatEa zareste un baiatCe s apropie de eaPe un cal negru alaturea.Flori de tei el are n plete,Negri ochi ca s o sageteSi la sold un corn de argintSi pe haine margarint.? Ai venit sa ma privestiDulce zana din povesti,O, te pleaca inspre mineCu maini albe, lungi si fine,Iara degetele traseSubtirele de craiasa,Lasa le in a mea mana,Mladioasa mea stapana.Dar ea mana si trage ndataDintr a lui… si speriataSe uita in jos smerita,Rusinoasa si uimita.S o ajunga el voieste,Ea sa vina se fereste,O ruga cu vorba dulcePe a lui brat ca sa se culce,Mai nu vrea si mai se lasa,Ca de un farmec e atrasa,Pan? ce cade n a lui bratDe o priveste cu nesat.Paru i galben abia cretPeste tample i sta razlet,Dandu i multe frumusetiSi trecand pe dupa tampleUmerii cu aur imple,Umerele si spinareaSi intreaga aratarea.? O, copila, chipul tauDe mi l bunul Dumnezeu,Chipul tau cel izmenitCe pare ca i zugravit;Draga mea, nu te nduraDe la mine a zbura,Ori de i merge de la mineIa mi si sufletul cu tine,Ce mai trebuie sa fieDaca n am tovarasieSi la ce sa mai traiescSingurel sa patimesc?Ea roseste la obrazI se prinde de grumazSi ii zice abia abia:? Vino la urechea meaSi spune mi orice vei vrea;Si eu ti oi spune ceva,Dar da mi pace… nu ma strange,Te iubesc de mi vine a plange,Dac ai sti cat te iubesc,Ca din ochi te prapadesc.? Dar de i merge cui ma lasiSingur sa fiu patimas?? Nu te las, nu… Spune mi bineCa cu cine si prin cineSa ma inteleg cu tineCa sa vii sara la mine.