………………………………….
Pe malurile Seinei, in faeton de gala,Cezarul trece palid, in ganduri adancit;Al undelor greu vuiet, vuirea in granitA sute d-echipajuri, gandirea-i n-o insala;Poporul loc ii face tacut si umilit.
Zambirea lui desteapta, adanca si tacuta,Privirea-i ce citeste in suflete-omenesti,Si mana-i care poarta destinele lumesti,Cea grupa zdrentuita in cale-i o saluta.Marirea-i e in taina legata de acesti.
Convins ca voi el este-n naltimea-i solitaraLipsita de iubire, cum ca principiul rau,Nedreptul si minciuna al lumii duce frau;Istoria umana in veci se desfasoara,Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau.
Si el - el varful mandru al celor ce apasa -Saluta-n a lui cale pe-aparatorul mut.De ati lipsi din lume, voi, cauza-ntunecoasaDe rasturnari marete, marirea-i radioasa,Cezarul, chiar cezarul de mult ar fi cazut.
Cu ale voastre umbre nimica crezatoare,Cu zambetu-va rece, de mila parasit,Cu mintea de dreptate si bine razatoare,Cu umbra voastra numai, puteri ingrozitoare,La jugu-i el sileste pe cei ce l-au urat.
………………………………..
Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scalda,Turnuri ca facle negre trasnesc arzand in vant -Prin limbile de flacari, ce-n valuri se framant,Racnete, vuiet de-arme patrund marea cea calda,Evul e un cadavru, Paris - al lui mormant.
Pe stradele-ncrusite de flacari orbitoare,Suiti pe baricade de bulgari de granit,Se misc batalioane a plebei proletare,Cu cusme frigiene si arme lucitoare,Si clopote de-alarma rasuna ragusit.
Ca marmura de albe, ca ea nepasatoare,Prin aerul cel rosu, femei trec cu-arme-n brat,Cu par bogat si negru ce pe-umeri se coboaraSi sanii lor acopar - e ura si turbareIn ochii lor cei negri, adanci si desperati.
O! lupta-te-nvalita in petele-ti bogate,Eroic este astazi copilul cel pierdut!Caci flamura cea rosa cu umbra-i de dreptateSfinteste-a ta viata de tina si pacate;Nu! nu esti tu de vina, ci cei ce te-au vandut!
…………………………..
Scanteie marea lina, si placele ei sureSe misc una pe alta ca paturi de cristalPrin lume pravalite; din tainica padureApare luna mare campiilor azure,Implandu-le cu ochiul ei mandru, triumfal.
Pe undele incete isi misca leganateCorabii invechite scheletele de lemn;Trecand incet ca umbre - tin panzele umflateIn fata lunei, care prin ele-atunci strabate,Si-n roata de foc galben sta fata-i ca un semn.
Pe maluri zdrumicate de aiurirea mariiCezaru-nca vegheaza la trunchiul cel plecatAl salciei pletoase - si-ntinse-a apei ariiIn cercuri fulgerande se pleaca lin suflariiA zefirului noptii si suna cadentat.
Ii pare ca prin aer in noaptea instelata,Calcand pe varf de codri, pe-a apelor mariri,Trecea cu barba alba - pe fruntea-ntunecataCununa cea de paie ii atarna uscata -Mosneagul rege Lear.
Uimit privea cezarul la umbra cea din nouriPrin creti ai carei stele lin tremurand transpar,I se deschide-n minte tot sensul din tablouriA vietii sclipitoare… A popoarelor ecouriPar glasuri ce imbraca o lume de amar:
"In orice om o lume isi face incercarea,Batranul Demiurgos se opinteste-n van;In orice minte lumea isi pune intrebareaDin nou: de unde vine si unde merge floareaDorintelor obscure sadite in noian?
Al lumii-ntregul sambur, dorinta-i si marirea,In inima oricarui i-ascuns si traitor,Zvarlire hazardata, cum pomu-n inflorireIn orice floare-ncearca intreaga a sa fire,Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Astfel umana roada in calea ei ingheata,Se petrifica unul in sclav, altu-mparat,Acoperind cu noime sarmana lui viataSi aratand la soare-a mizeriei lui fata -Fata - caci intelesul i-acelasi la toti dat.
In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina,Si-n toata omenirea in veci acelasi om -In multe forme-apare a vietii cruda taina,Pe toti ea ii insala, la nime se distaina,Dorinti nemarginite plantand intr-un atom.
Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste,Ca-n urma-ti raman toate astfel cum sunt, de dregiOricat ai drege-n lume - atunci te obosesteEterna alergare… s-un gand te-ademeneste:Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi".
- Blanca, afla ca din leaganDomnul este al tau mire,Caci nascuta esti, copila,Din nevrednica iubire.
Mani in schit la sfanta AnaVei gasi la cel din steleMangaierea vietii tale,Mantuirea fetei mele.
- Nu voi, tata, sa usuceAl meu suflet tanar, vesel:Eu iubesc vanatul, jocul;Traiul lumii altii lese-l.
Nu voi parul sa mi-l taie,Ce-mi ajunge la calcaie,Sa orbesc cetind pe carteIn fum vanat de tamaie.
- Stiu mai bine ce-ti prieste,Las? de-a lumii orice gand,Mani in zori de zi pleca-vomCatre schitul vechi si sfant.
Ea aude - plange. ParcaIi venea sa plece-n lume,Dusa de pustie ganduriSi de-un dor fara de nume.
Si plangand infrana calul,Calul ei cel alb ca neaua,Ii neteaza mandra coamaSi plangand ii pune seaua.
S-avanta pe el si pleaca,Paru-n vanturi, capu-n piept,Nu se uita inainte-i,Nu priveste indarapt.
Pe carari pierdute-n valeMerge-n codri far? de capat,Cand a serei raze rosiiAsfintind din ceruri scapat.
Umbra-n codri ici si coloFulgereaza de lumine…Ea trecea prin frunza-n freamatSi prin murmur de albine;
In mijloc de codru-ajunseLanga teiul nalt si vechi,Unde-izvorul cel in vrajaSuna dulce in urechi.
De murmur duios de apeEa trezita-atunci tresare,Vede-un tanar, ce alaturiPe-un cal negru sta calare.
Cu ochi mari la ea se uita,Plini de vis, duiosi plutind,Flori de tei in paru-i negruSi la sold un corn de-argint.
Si-ncepu incet sa sune,Fermecat si dureros -Inima-i crestea de dorulAl strainului frumos.
Parul lui i-atinge parul,Si atunci c-obrazul rosEa apleaca gene lungePeste ochii cuviosi.
Iar pe buze-i trece-un zambetInecat, fermecator,Care gur-abia-i deschide,Cea uscata de amor.
Cand cu totului rapitaSe-ndoi spre el din sele,El inceata din cantareSi-i grai cu grai de jele,
S-o cuprinde de calare -Ea se apara c-o mana,Insa totusi lui se lasa,Simte inima ca-i plina.
Si pe umarul lui cadeAl ei cap cu fata-n sus;Pe cand caii pasc alaturi,Ea-l privea cu suflet dus.
Numai murmurul cel dulceDin izvorul fermecatAsurzeste melancolicA lor suflet imbatat.
Lun-atunci din codri iese,Noaptea toata sta s-o vada,Zugraveste umbre negrePe camp alb ca de zapada.
Si mereu ea le lungeste,Si urcand pe cer le muta,Dar ei trec, se pierd in codriCu viata lor pierduta.
La castel in poarta calulSta a doua zi in spume,Dar frumoasa lui stapanaA ramas pierduta-n lume.
Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,Prin care trece alba regina noptii moarta.O, dormi, o, dormi in pace printre faclii o mieSi in mormant albastru si-n panze argintie,In mausoleu-ti mandru, al cerurilor arc,Tu adorat si dulce al noptilor monarc!Bogata in intinderi sta lumea-n promoroaca,Ce sate si campie c-un luciu val imbraca;Vazduhul scanteiaza si ca unse cu varLucesc zidiri, ruine pe campul solitar.Si tintirimul singur cu strambe cruci vegheaza,O cucuvaie sura pe una se aseaza,Clopotnita trosneste, in stalpi izbeste toaca,Si straveziul demon prin aer cand sa treaca,Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei saleDe-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.Biserica-n ruina
Sta cuvioasa, trista, pustie si batrana,Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vantul -Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvantul -Nauntrul ei pe stalpii-i, pareti, iconostas,Abia conture triste si umbre au ramas;Drept preot toarce-un greier un gand fin si obscur,Drept dascal toaca cariul sub invechitul mur.
……………………………………..
Credinta zugraveste icoanele-n biserici -Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici,Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pasAbia conture triste si umbre-au mai ramas.In van mai caut lumea-mi in obositul creier,Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier;Pe inima-mi pustie zadarnic mana-mi tiu,Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu.Si cand gandesc la viata-mi, imi pare ca ea curaIncet repovestita de o straina gura,Ca si cand n-ar fi viata-mi, ca si cand n-as fi fost.Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rostDe-mi tin la el urechea - si rad de cate-ascultCa de dureri straine?… Parc-am murit de mult.
Neguri albe, straluciteNaste luna argintie,Ea le scoate peste ape,Le intinde pe campie;
S-adun flori in sezatoareDe painjen tort sa rumpa,Si anina-n haina noptiiBoabe mari de piatra scumpa.
Langa lac, pe care noriiAu urzit o umbra fina,Rupta de miscari de valuriCa de bulgari de lumina,
Dandu-si trestia-ntr-o parte,Sta copila lin plecata,Trandafiri arunca rosiiPeste unda fermecata.
Ca sa vad-un chip, se uitaCum alearga apa-n cercuri,Caci vrajit de mult e laculDe-un cuvant al sfintei Miercuri;
Ca sa iasa chipu-n fata,Trandafiri arunca tineri,Caci vrajiti sunt trandafiriiDe-un cuvant al sfintei Vineri.
Ea se uita… Paru-i galben,Fata ei lucesc in luna,Iar in ochii ei albastriToate basmele s-aduna.
Lacul codrilor albastruNuferi galbeni il incarca;Tresarind in ceruri albeEl cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,Parc-ascult si parc-asteptEa din trestii sa rasaraSi sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica,Inganati de glas de ape,Si sa scap din mana carma,Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmecSub lumina blandei lune -Vantu-n trestii lin fosneasca,Unduioasa apa sune!
Dar nu vine… SinguraticIn zadar suspin si sufarLanga lacul cel albastruIncarcat cu flori de nufar.
Vino-n codru la izvorulCare tremura pe prund,Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.
Si in bratele-mi intinseSa alergi, pe piept sa-mi cazi,Sa-ti desprind din crestet valul,Sa-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,Vom fi singuri-singurei,Iar in par infiorateOr sa-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galbenPe-al meu brat incet s-o culci,Lasand prada gurii meleAle tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,Ingana-ne-vor c-un cantSinguratece izvoare,Blanda batere de vant;
Adormind de armoniaCodrului batut de ganduri,Flori de tei deasupra noastraOr sa cada randuri-randuri.
CALIN(file din poveste)
GAZELToamna frunzele colinda,Sun-un grier sub o grinda,Vantul jalnic bate-n geamuriCu o mana tremuranda,Iara tu la gura sobeiStai ca somnul sa te prinda.Ce tresari din vis deodata?Tu auzi pasind in tinda -E iubitul care vineDe mijloc sa te cuprindaSi in fata ta frumoasaO sa tie o oglinda,Sa te vezi pe tine insatiVisatoare, surazanda.
IPe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratic,Rumenind stravechii codri si castelul singuraticS-ale raurilor ape, ce sclipesc fugind in ropot -De departe-n vai coboara tanguiosul glas de clopot;Pe deasupra de prapastii sunt zidiri de cetatuie,Acatat de pietre sure un voinic cu greu le suie,Asezand genunchi si mana cand pe-un colt, cand pe alt colt,Au ajuns sa rupa gratii ruginite-a unei boltiSi pe-a degetelor varfuri in ietacul tainuitIntra - unde zidul negru intr-un arc a-ncremenit.Ci prin flori intretesute, printre gratii luna moaleSfiicioasa si smerita si-au varsat razele sale;Unde-ajung par varuite zid, podele, ca de crida,Pe-unde nu - parea ca umbra cu carbune-i zugravita.Iar de sus pan-in podele un painjan prins de vrajaA tesut subtire panza stravezie ca o mreaja;Tremurand ea licureste si se pare a se rumpe,Incarcata de o bura, de un colb de pietre scumpe.Dupa panza de painjan doarme fata de-mparat;Inecata de lumina e intinsa in crivat.Al ei chip se zugraveste plin si alb: cu ochiu-l masuriPrin usoara-nvinetire a subtirilor matasuri;Ici si colo a ei haina s-a desprins din sponci s-arataTrupul alb in goliciunea-i, curatia ei de fata.Rasfiratul par de aur peste perini se-mprastie,Tampla bate linistita ca o umbra viorie,Si sprancenele arcate fruntea alba i-o incheie,Cu o singura trasura maiestrit le incondeie;Sub pleoapele inchise globii ochilor se bat,Bratul ei atarna lenes peste marginea de pat;De a varstii ei caldura fragii sanului se coc,A ei gura-i desclestata de-a suflarii sale foc,Ea zambind isi misca dulce a ei buze mici, subtiri;Iar pe patu-i si la capu-i presurati-s trandafiri.Iar voinicul s-apropie si cu mana sa el rumpePanza cea acoperita de un colb de pietre scumpe:A frumsetii haruri goale ce simtirile-i adapa,Incaperile gandirii mai nu pot sa le incapa.El in brate prinde fata, peste fata i se-nclina,Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspina,Si inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic -S-apoi pleaca iar in lume nazdravanul cel voinic.IIEa a doua zi se mira cum de firele sunt rupte,Si-n oglind-ale ei buze vede vinete si supte -Ea zambind si trist se uita, sopoteste bland din gura:- Zburator cu negre plete, vin? la noapte de ma fura.IIIFiecine cum i-e vrerea, despre fete sama deie-si -Dar ea seamana celora indragiti de singuri ei-si.Si Narcis vazandu-si fata in oglinda sa, izvorul,Singur fuse indragitul, singur el indragitorul.Si de s-ar putea pe dansa cineva ca sa o prinda,Cand cu ochii mari, salbateci se priveste in oglinda,Subtiindu-si gura mica si chemandu-se pe numeSi fiindu-si sie draga cum nu-i este nime-n lume,Atunci el cu o privire nalucirea i-ar discoasaCum ca ea - frumoasa fata - a ghicit ca e frumoasa.Idol tu! rapire mintii! cu ochi mari si parul des,Pentru-o inima fecioara mandru idol ti-ai ales!Ce sopteste ea in taina cand priveste cu mirareAl ei chip gingas si tanar, de la cap pan? la picioare?"Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburatorSi strangandu-l tare-n brate, era mai ca sa-l omor…Si de-aceea cand ma caut in paretele de-oglinziSingurica-n camaruta brate albe eu intinzSi ma-mbrac in parul galben, ca in strai usor tesut,Si zarind rotundu-mi umar mai ca-mi vine sa-l sarut.Si atunci de sfiiciune mi-iese sangele-n obraz -Cum nu vine zburatorul ca la pieptul lui sa caz?Daca boiul mi-l inmladiiu, daca ochii mei imi plac,E temeiul ca acestea fericit pe el il fac.Si mi-s draga mie insami pentru ca-i sunt draga lui -Gura tu! invata minte, nu ma spune nimarui,Nici chiar lui, cand vine noaptea langa patul meu tiptil,Doritor ca o femeie si viclean ca un copil!"IVAstfel vine-n toata noaptea zburator la al ei pat.Se trezi din somn deodata de sarutu-i fermecat;Si atuncea cand spre usa el se-ntoarce ca sa fuga,Ea-l opreste-n loc cu ochii si c-o mult smerita ruga:- O, ramai, ramai la mine, tu cu viers duios de foc,Zburator cu plete negre, umbra fara de norocSi nu crede ca in lume, singurel si ratacit,Nu-i gasi un suflet tanar ce de tine-i indragit.O, tu umbra pieritoare, cu adancii, tristii ochi,Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi!El s-aseaza langa dansa si o prinde de mijloc,Ea sopteste vorbe arse de al buzelor ei foc:- O, sopteste-mi - zice dansul - tu cu ochii plini d-eresDulci cuvinte nentelese, insa pline de-nteles.Al vietii vis de aur ca un fulger, ca o clipa-i,Si-l visez, cand cu-a mea mana al tau brat rotund il pipai,Cand pui capul tu pe pieptu-mi si bataile ii numeri,Cand sarut cu mpatimire ai tai albi si netezi umeriSi cand sorb al tau rasuflet in suflarea vietii meleSi cand inima ne creste de un dor, de-o dulce jele;Cand pierduta razimi fruntea de-arzatorul meu obraz,Parul tau balai si moale de mi-l legi dupa grumaz,Ochii tai pe jumatate de-i inchizi, mi-ntinzi o gura,Fericit ma simt atuncea cu asupra de masura.Tu!!… nu vezi… nu-ti aflu nume… Limba-n gura mi se leagaSi nu pot sa-ti spun odata cat - ah! cat imi esti de draga!Ei soptesc, multe si-ar spune si nu stiu de-unde sa-nceapa,Caci pe rand si-astupa gura cand cu gura se adapa;Unu-n bratele altuia, tremurand ei se saruta,Numai ochiul e vorbaret, iara limba lor e muta,Ea-si acopera cu mana fata rosa de sfiala,Ochii-n lacrimi si-i ascunde intr-un par ca de peteala.VS-au facut ca ceara alba fata rosa ca un marSi atata de subtire, sa o tai c-un fir de par.Si cosita ta balaie o aduni la ochi plangand,Inima far? de nadejde, suflete batut de gand.Toata ziua la fereastra, suspinand, nu spui nimica,Ridicand a tale gene, al tau suflet se ridica;Urmarind pe ceruri limpezi cum pluteste-o ciocarlie,Tu ai vrea sa spui sa duca catre dansul o solie,Dar ea zboara… tu cu ochiul plutitor si-ntunecosStai cu buze disclestate de un tremur dureros.Nu-ti mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiastri,Nu uita ca-n lacrimi este taina ochilor albastri.Stele rare din tarie cad ca picuri de argint,Si seninul cer albastru mandru lacrimile-l prind;Dar daca ar cade toate, el ramane trist si gol,N-ai putea sa faci cu ochii inaltimilor ocol -Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rauNu-i ca noaptea cea mocnita si pustie din sicriu;Si din cand in cand varsate, mandru lacrimile-ti sed,Dar de seci intreg izvorul, atunci cum o sa te vad?Prin ei curge rumenirea, mandra, ca de trandafiri,Si zapada viorie din obrajii tai subtiri -Apoi noaptea lor albastra, a lor dulce vecinicie,Ce usor se mistuieste prin plansorile pustie…Cine e nerod sa arda in carbuni smarandul rarS-a lui vecinica lucire s-o striveasca in zadar?Tu-ti arzi ochii si frumseta… Dulce noaptea lor se stange,Si nici stii ce pierde lumea. Nu mai plange, nu mai plange!VIO, tu crai cu barba-n noduri ca si caltii cand nu-i perii,Tu in cap nu ai graunte, numai pleava si puzderii.Bine-ti pare sa fii singur, crai batran fara de minti,Sa oftezi dup-a ta fata, cu ciubucul intre dinti?Sa te primbli si sa numeri scanduri albe de cerdac?Mult bogat ai fost odata, mult ramas-ai tu sarac!Alungat-o-ai pe dansa, ca departe de parintiIn coliba impistrita ea sa nasc-un pui de print.In zadar ca s-o mai cate tu trimiti in lume crainic,Nimeni n-a aflat locasul unde ea s-ascunde tainic.VIISura-i sara cea de toamna; de pe lacuri apa suraInfunda miscarea-i creata intre stuf la iezatura;Iar padurea lin suspina si prin frunzele uscateRanduri, randuri trece-un freamat, ce le scutura pe toate.De cand codrul, dragul codru, troienindu-si frunza toata,Isi deschide-a lui adancuri, fata lunei sa le bata,Trista-i firea, iara vantul sperios vo creanga farma -Singuratece izvoare fac cu valurile larma.Pe potica dinspre codri cine oare se coboara?Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o masoara.Sapte ani de cand plecat-ai, zburator cu negre plete,S-ai uitat de soarta mandrei, iubitoarei tale fete!Si pe campul gol el vede un copil umbland descultSi cercand ca sa adune intr-un card bobocii multi.- Buna vreme, mai baiete! - Multamim, voinic strain!- Cum te cheama, mai copile? - Ca pe tata-meu - Calin;Mama-mi spune cateodata, de-o intreb: a cui-s, mama?"Zburatoru-ti este tata si pe el Calin il cheama."Cand l-aude, numai dansul isi stia inima lui,Caci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.Atunci intra in coliba si pe capatu-unei laiti,Lumina cu mucul negru intr-un harb un ros opait;Se coceau pe vatra sura doua turte in cenusa,Un papuc e sub o grinda, iara altul dupa usa;Haraita, noduroasa, sta in colb rasnita veche,In cotlon torcea motanul, pieptanandu-si o ureche;Sub icoana afumata unui sfant cu comanacArde-n candel-o lumina cat un sambure de mac;Pe-a icoanei policioara, busuioc si mint-uscataImplu casa-ntunecoasa de-o mireasma piparata;Pe cuptiorul uns cu huma si pe coscovii paretiZugravit-au c-un carbune copilasul cel istetPurcelusi cu coada sfredel si cu bete-n loc de laba,Cum mai bine i se sede unui purcelus de treaba.O besica-n loc de sticla e intinsa-n ferastruiePrintre care trece-o dunga mohorata si galbuie.Pe un pat de scanduri goale doarme tanara nevastaIn mocnitul intuneric si cu fata spre fereasta.El s-aseaza langa dansa, fruntea ei o netezeste,O desmiarda cu durere, suspinand o dragosteste,Pleaca gura la ureche-i, bland pe nume el o cheama,Ea ridica somnoroasa lunga genelor marama,Spariet la el se uita… i se pare ca viseaza,Ar zambi si nu se-ncrede, ar racni si nu cuteaza.El din patu-i o ridica si pe pieptul lui si-o pune,Inima-i zvacneste tare, viata-i parca se rapune.Ea se uita, se tot uita, un cuvant macar nu spune,Rade doar cu ochii-n lacrimi, sparieta de-o minune,S-apoi ii suceste parul pe-al ei deget alb, subtire,Isi ascunde fata rosa l-a lui piept duios de mire.El stergarul i-l desprinde si-l impinge lin la vale,Drept in crestet o saruta pe-al ei par de aur moaleSi barbia i-o ridica, s-uita-n ochii-i plini de apa,Si pe rand si-astupa gura, cand cu gura se adapa.VIIIDe treci codri de arama, de departe vezi albindS-auzi mandra glasuire a padurii de argint.Acolo, langa izvoara, iarba pare de omat,Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet;Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja,Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja.Iar prin mandrul intuneric al padurii de argintVezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;Ele trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic,Cand coboara-n ropot dulce din tapsanul pravalatic,Ele sar in bulgari fluizi peste prundul din rastoace,In cuibar rotit de ape, peste care luna zace.Mii de fluturi mici albastri, mii de roiuri de albineCurg in rauri sclipitoare peste flori de miere pline,Implu aerul varatic de mireasma si racoareA popoarelor de muste sarbatori murmuitoare.Langa lacul care-n tremur somnoros si lin se bate,Vezi o masa mare-ntinsa cu faclii prea luminate,Caci din patru parti a lumii imparati si-mparateseAu venit ca sa serbeze nunta gingasei mirese;Feti-frumosi cu par de aur, zmei cu solzii de otele,Cititorii cei de zodii si sagalnicul Pepele.Iata craiul, socru-mare, rezemat in jilt cu spata,El pe capu-i poarta mitra si-i cu barba pieptanata;Tapan, drept, cu schiptru-n mana, sede-n perine de pufSi cu crengi il apar pagii de muscute si zaduf…Acum iata ca din codru si Calin mirele iese,Care tine-n a lui mana mana gingasei mirese.Ii fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezi ochii;La pamant mai ca ajunge al ei par de aur moale,Care-i cade peste brate, peste umerele goale.Astfel vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta,Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta.Socrul roaga-n capul mesei sa pofteasca sa se punaNunul mare, mandrul soare, si pe nuna, mandra luna.Si s-aseaza toti la masa, cum li-s anii, cum li-i rangul,Lin vioarele rasuna, iara cobza tine hangul.Dar ce zgomot se aude? Bazait ca de albine?Toti se uita cu mirare si nu stiu de unde vine,Pana vad painjenisul intre tufe ca un pod,Peste care trece-n zgomot o multime de norod.Trec furnici ducand in gura de faina marii saci,Ca sa coaca pentru nunta si placinte, si colaci;Si albinele-aduc miere, aduc colb marunt de aur,Ca cercei din el sa faca cariul, care-i mester faur.Iata vine nunta-ntreaga - vornicel e-un grierel,Ii sar purici inainte cu potcoave de otel;In vesmant de catifele, un bondar rotund in pantecSomnoros pe nas ca popii glasuieste-ncet un cantec;O cojita de aluna trag locuste, podu-l scutur,Cu musteata rasucita sede-n ea un mire flutur;Fluturi multi, de multe neamuri, vin in urma lui un lant,Toti cu inime usoare, toti sagalnici si berbanti.Vin tantarii lautarii, gandaceii, carabusii,Iar mireasa viorica i-astepta-ndaratul usii.Si pe masa-mparateasca sare-un greier, crainic sprinten,Ridicat in doua labe, s-a-nchinat batand din pinten;El tuseste, isi incheie haina plina de sireturi:- Sa iertati, boieri, ca nunta s-o pornim si noi alaturi.
I…ca trece aceasta ca fumul de pre pamant.Ca floarea au inflorit, ca iarba s-au taiat,cu panza se infasura, cu pamant se acopere.
Sub bolta cea inalta a unei vechi biserici,Intre faclii de ceara, arzand in sfesnici mari,E-ntinsa-n haine albe, cu fata spre altar,Logodnica lui Arald, stapan peste avari;Incet, adanc rasuna cantarile de clerici.
Pe pieptul moartei luce din pietre scumpe salbaSi paru-i de-aur curge din racla la pamant,Cazuti in cap sunt ochii. C-un zambet trist si sfantPe buzele-i lipite, ce vinete ii sunt,Iar fata ei frumoasa ca varul este alba.
Si langa ea-n genunche e Arald, mandrul rege,Scanteie desperarea in ochii-i crunti de sange,Si incalcit e parul lui negru… gura-si strange;El ar racni ca leii, dar vai! nu poate plange.De zile trei isi spune povestea vietii-ntrege:
"Eram un copilandru. Din codri vechi de bradFlamanzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pamantul,Eu razvrateam imperii, popoarele cu gandul…Visand ca toata lumea imi asculta cuvantul,In valurile Volgai cercam cu spada vad.
Domnind semet si tanar pe roinicele stoluri,Caror a mea fiinta un semizeu parea,Simteam ca universul la pasu-mi tresareaSi natii calatoare, impinse de a mea,Implut-au sperioase pustiul pan? la poluri.
Caci Odin parasise de gheata nalta-i doma,Pe zodii sangeroase porneau a lui popoara;Cu crestetele albe, preoti cu pleata raraTrezeau din codrii vecinici, din pace secularaMii roiuri vorbitoare, curgand spre vechea Roma.
Pe Nistru tabarasem poporul tau sa-mpil;Cu sfetnici vechi de zile ma-ntampinasi in cale,Ca marmura de alba, cu par de aur moale;In jos plecat-am ochii-naintea fetei tale,Statand un indaratnic - un sfiicios copil.
La blanda ta mustrare simt glasul cum imi seaca…Eu caut a raspunde, nu stiu ce sa raspund;Mi-ar fi parut mai bine-n pamant sa ma cufund,Cu mainile-amandoua eu fata imi ascundSi-ntaia data-n viata un plans amar ma-neaca.
Zambira intre dansii batranii tai prieteniSi singuri ne lasara… Te-ntreb intr-un tarziu,Uitandu-ma la tine, privind fara sa stiu:"La ce-ai venit, regina, aicea in pustiu?Ce cauti la barbarul sub stresina-i de cetini?"
Cu glasul plin de lacrimi, de-nduiosare cald,Privindu-ma cu ochii, in care-aveai un cer,Mi-ai zis: "Astept din parte-ti, o, rege cavaler,Ca-mi vei da prins pe-acela ce umilit ti-l cer…Eu vreau sa-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald."
Si intorcandu-mi fata, eu spada ti-am intins.Pe plaiuri dunarene poporu-si opri mersul,Arald, copilul rege, uitat-a Universul,Urechea-i fu menita ca sa-ti asculte viersul,De-atunci, invingatoareo, iubit-ai pe invins.
De-atunci, fecioara blonda ca spicul cel de grau,Veneai la mine noaptea ca nimeni sa te vadaSi-nlantuindu-mi gatul cu brate de zapada,Imi intindeai o gura deschisa pentru sfada:?Eu vin la tine, rege, sa cer pe-Arald al meu?.
De-ai fi cerut pamantul cu Roma lui antica,Coroanele ce regii pe frunte le aseazaSi stelele ce vecinic pe ceruri colindeaza,Cu toate la picioare-ti eu le puneam in vaza,Dar nu-l mai vrei pe Arald, caci nu mai vrei nimica.
Ah! unde-i vremea ceea cand eu cercam un vadSa ies la lumea larga… si fost-ar fi mai bineCa niciodata-n viata sa nu te vad pe tine -Sa fumege nainte-mi orasele-n ruine,Sa se-mplineasca visu-mi din codrii cei de brad!"
Facliile ridica, se misc-in line pasuri,Ducand la groapa trupul reginei dunarene,Monahi, cunoscatorii vietii pamantene,Cu barbele lor albe, cu ochii stinsi sub gene,Preoti batrani ca iarna, cu gangavele glasuri.
O duc cantand prin tainiti si pe sub negre bolti,A misticei religii intunecoase cete,Pe funii lungi coboara sicriul sub parete,Pe piatra pravalita pun crucea drept peceteSub candela ce arde in umbra unui colt.
IIIn numele sfantuluiTaci, s-auzi cum latraCatelul pamantuluiSub crucea de piatra.
Arald pe un cal negru zbura, si dealuri, valeIn juru-i fug ca visuri - prin nouri joaca luna -La pieptu-i manta neagra in falduri si-o aduna,Movili de frunze-n drumu-i le spulbera de suna,Iar steaua cea polara i-arata a lui cale.
Ajuns-a el la poala de codru-n muntii vechi,Izvoara vii murmura si salta de sub piatra,Colo cenusa sura in parasita vatra,In codri-adanci catelul pamantului tot latra,Latrat cu glas de zimbru rasuna in urechi.
Pe-un jilt taiat in stanca sta tapan, palid, drept,Cu carja lui in mana, preotul cel pagan;De-un veac el sede astfel - de moarte-uitat, batran,In plete-i creste muschiul si muschi pe al lui san,Barba-n pamant i-ajunge si genele la piept…
Asa fel zi si noapte de veacuri el sta orb,Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate,El numara in gandu-i zile nenumarate,Si falfaie deasupra-i, gonindu-se in roate,Cu-aripile-ostenite, un alb s-un negru corb.
Arald atunci coboara de pe-al lui cal. C-o manaEl scutura din visu-i mosneagu-ncremenit:- O, mag, de zile vecinic, la tine am venit,Da-mi inapoi pe-aceea ce moartea mi-a rapit,Si de-astazi a mea viata la zeii tai se-nchina.
Batranul cu-a lui carja sus genele-si ridica,Se uita lung la dansul, dar gura-nchisa-i tace;Cu greu a lui picioare din piatra le desface,Din tronu-i se coboara, cu mana semn ii faceCa-n sus sa il urmeze pe-a codrilor potica.
In poarta prabusita ce duce-n fund de munte,Cu carja lui cea vechie el bate de trei ori,Cu zgomot sare poarta din vechii ei usori,Batranul se inchina… pe rege-l prind fiori,Un stol de ganduri aspre trecu peste-a lui frunte.
In dom de marmur negru ei intra linistitiSi portile in urma in vechi tatani s-arunca.O candela batranul aprinde - para lungaSe nalta-n sus albastra, de flacare o dunga,Lucesc in juru-i ziduri ca tuciul lustruiti.
Si in tacere cruda ei nu stiu ce astept…Cu mana-ntinsa magul ii face semn sa sada,Arald cu moartea-n suflet, a gandurilor prada,Pe jet tacut se lasa, cu dreapta pe-a lui spada,In zid de marmur negru se uita crunt si drept.
Fantastic pare-a creste batranul alb si bland;In aer isi ridica a farmecelor vargaSi o suflare rece prin dom atunci aleargaSi mii de glasuri slabe incep sub bolta largaUn cant frumos si dulce - adormitor sunand.
Din ce in ce cantarea in valuri ea tot creste,Se pare ca furtuna ridica al ei glas,Ca vantul trece-n spaima pe-al marilor talaz,Ca-n sufletu-i pamantul se zbate cu necaz -Ca orice-i viu in lume acum incremeneste.
Se zguduie tot domul, de pare-a fi de scanduri,Si stanci in temelie clatindu-se vedem,Plansori sfasietoare impinse de blestemSe urmaresc prin bolte, se cheama, fulger, gemSi cresc tumultuoase in valuri, randuri, randuri…
- Din inima-i pamantul la morti sa deie viata,In ochii-i sa se scurga scantei din steaua lina,A parului lucire s-o deie luna plina,Iar duh da-i tu, Zamolxe, samanta de lumina,Din duhul gurii tale ce arde si ingheata.
Stihii a lumei patru, supuse lui Arald,Strabateti voi pamantul si a lui maruntaie,Faceti din piatra aur si din inghet vapaie,Sa-nchege apa-n sange, din pietre foc sa saie,Dar inima-i fecioara hraniti cu sange cald.
Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere;El vede toata firea amestecat-afara -Ninsoare, fulger, gheata, vant arzator de vara -Departe vede-orasul pe sub un arc de para,Si lumea nebunise gemand din rasputere;
Biserica crestina, a ei catapeteasmaDe-un fulger drept in doua e rupta si tresare;Din tainita mormantul atuncea ii apare,Si piatra de pe groapa crapand in doua sare;Incet plutind se-nalta mireasa-i, o fantasma…
O dulce intrupare de-omat. Pe pieptu-i salbaDe pietre scumpe… parul i-ajunge la calcaie,Ochii cazuti in capu-i si buze viorie;Cu manile-i de ceara ea tampla si-o mangaie -Dar fata ei frumoasa ca varul este alba.
Prin vant, prin neguri vine - si nourii s-astern,Fug fulgerele-n laturi, lasand-o ca sa treaca,Si luna innegreste si ceru-ncet se pleacaSi apele cu spaima fug in pamant si seaca -Parea ca-n somn un inger ar trece prin infern.
Privelistea se stinge. In negrul zid s-arata,Venind ca-n somn lunatec, in pasuri line, ea;Arald nebun se uita - cu ochii o-nghitea,Puternicele brate spre dansa intindeaSi-n nesimtire cade pe-a jiltului sau spata.
Isi simte gatu-atuncea cuprins de brate reci,Pe pieptul gol el simte un lung sarut de gheata,Parea un junghi ca-i curma suflare si viata…Din ce in ce mai vie o simte-n a lui brateSi stie ca de-acuma a lui ramane-n veci.
Si sufletul ei dulce din ce in ce-i mai cald…Pe ea o tine-acuma, ce fu a mortii prada?Ea-nlantuieste gatu-i cu brate de zapada,Intinde a ei gura, deschisa pentru sfada:- Rege,-a venit Maria si-ti cere pe Arald!
- Arald, nu vrei tu fruntea pe sanul meu s-o culci?Tu zeu cu ochii negri… o, ce frumosi ochi ai!Las? sa-ti inlantui gatul cu parul meu balai,Viata, tineretea mi-ai prefacut-o-n rai,Las? sa ma uit in ochii-ti ucizator de dulci.
Si blande, triste glasuri din vuiet se desfac,Acusa la ureche-i un cantec vechi strabate,Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,Acus o armonie de-amor si voluptateCa molcoma cadenta a undelor pe lac.
"…cum de multe ori cand mor oamenii, multideintr-acei morti zic se scoala de se fac strigoi…"Indereptarea legii, 1652
In salele pustie lumine rosi de tortiiRanesc intunecimea ca pete de jeratic;Arald se primbla singur, razand, vorbind salbatic -Arlad, tanarul rege, e-un rege singuratic -Palatu-i parc-asteapta in veci sa-i vie mortii.
Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez,A faclelor lucire razbind prin panza finaRasfrang o dureroasa lumina din lumina;Zidirea cea pustie de jale pare plinaSi chipul mortii pare ca-n orice colt il vezi.
De cand cazu un trasnet in dom… de-atunci in somnCa plumbul surd si rece el doarme ziua toata,Pe inima-i de-atuncea s-a pus o neagra pata -Dar noaptea se trezeste si tine judecataSi-n negru-mbraca toate al noptii palid domn.
Un obrazar de ceara parea ca poarta el,Atat de alba fata-i s-atat de nemiscata,Dar ochii-i ard in friguri si buza-i sangerata,Pe inima sa poarta de-atunci o neagra pata,Iara pe frunte poarta coroana de otel.
De-atunci in haina mortii el si-a-mbracat viata,Ii plac adance canturi, ca glasuri de furtuna;Ades calare pleaca in mandre nopti cu luna,Si cand se-ntoarce, ochii lucesc de voie buna,Pan? ce-un fior de moarte il prinde dimineata.
Arald, ce insemneaza pe tine negrul portSi fata ta cea alba ca ceara, neschimbata?Ce ai, de cand pe sanu-ti tu porti o neagra pata,De-ti plac faclii de moarte, cantare-ntunecata?Arald! de nu ma-nsala privirea, tu esti mort!
Si azi el se avanta pe calul sau arab,Si drumul, ca sagetii, ii da peste pustie,Care sub luna plina luceste argintie -El vede de departe pe mandra lui Marie,Si vantu-n codri suna cu glas duios si slab.
In parul ei de aur rubine-nflacarate,Si-n ochii ei s-aduna lumina sfintei mari -S-ajung curand in cale, s-alatura calari,Si unul inspre altul se pleaca-n desmierdari -Dar buzele ei rosii pareau ca-s sangerate.
Ei trec ca vijelia cu aripi fara numar,Caci caii lor alearga, alaturea-nspumati,Vorbind de-a lor iubire - iubire fara sat -Ea se lasase dulce si greu pe al lui bratSi-si razimase capul balai de al lui umar.
- Arald, nu vrei pe sanu-mi tu fruntea ta s-o culci?Tu zeu cu ochii negri… O! ce frumosi ochi ai…Las? sa-ti inlantui gatul cu parul meu balai…Viata, tineretea mi-ai prefacut-o-n rai! -Las? sa ma uit in ochii-ti ucigator de dulci!
Miroase-adormitoare vazduhul il ingr?un,Caci vantul adunat-a de flori de tei troiene,Si le asterne-n calea reginei dunarene.Prin frunze aiureaza soptirile-i alene,Cand gurele-nsetate in sarutari se-mpr?un.
Cum ei mergand alaturi se cearta si se-ntreaba,Nu vad in fundul noptii o umbra de roseata,Dar simt ca-n al lor suflet trecu fior de gheata,De-a mortii galbeneala pieriti ei sunt la fata…Ei simt c-a lor vorbire-i mai slaba, tot mai slaba.
- Arald! striga craiasa - las? fata sa-mi ascund,N-auzi tu de departe cucosul ragusit?O zare de lumina s-arata-n rasarit,Viata trecatoare din pieptu-mi a ranit…A zilei raze rosii in inima-mi patrund.
Arald incremenise pe calu-i - un stejar -Painjenit e ochiu-i de-al mortii glas etern,Fug caii dusi de spaima si vantului s-asten,Ca umbre stravezie iesite din infernEi zboara… Vantul geme prin codri cu amar.
Ei zboar-o vijelie, trec ape far? de vad,Naintea lor se nalta puternic vechii munti,Ei trec in rapejune de rauri fara punti,Coroanele in fuga le fulgera pe frunti,Naintea lor se misca padurile de brad.
Din tronul lui de piatra batranul preot vedeSi-n vanturi el ridica adancul glas de-arama,Pe soare sa-l opreasca el noaptea o recheama,Furtunelor da zborul, pamantul de-l distrama…Tarziu! caci faptul zilei in slava se repede!
Porneste vijelia adancu-i cant de jale,Cand ei soseau alaturi pe cai incremeniti,Cu genele lasate pe ochi painjeniti -Frumosi erau si astfel de moarte logoditi -Si-n doua laturi templul deschise-a lui portale.
Calari ei intra-nuntru si portile recad;Pe veci pierira-n noaptea maretului mormant,In sunete din urma patrunde-n fire cant,Jelind-o pe craiasa cu chip frumos si sfant,Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad.
Batranu-si pleaca geana si iar ramane orb,Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreuna,El numara in gandu-i si anii ii aduna,Ca o poveste-uitata Arald in minte-i suna,Si peste capu-i zboara un alb s-un negru corb.
Pe jiltul lui de piatra intepeneste dreptCu carja lui cea veche preotul cel pagan,Si veacuri inainte el sede-uitat, batran,In plete-i creste muschiul si muschi pe al lui san,Barba-n pamant i-ajunge si genele in piept.
Imparat slavit e codrul,Neamuri mii ii cresc sub poale,Toate inflorind din milaCodrului, Mariei-Sale.
Luna, Soare si LuceferiEl le poarta-n a lui herb,Imprejuru-i are dameSi curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei repeziPurtatori ii sunt de vesti,Filomele-i tin orchestrulSi izvoare spun povesti.
Peste flori, ce cresc in umbra,Langa ape pe potici,Vezi bejanii de albine,Armii grele de furnici…
Hai si noi la craiul, draga,Si sa fim din nou copii,Ca norocul si iubireaSa ne para jucarii.
Mi-a parea cum ca naturaToata mintea ei si-a pus,Decat orisice papusaSa te faca mai presus;
Amandoi vom merge-n lumeRataciti si singurei,Ne-om culca langa izvorulCe rasare sub un tei;
Adormi-vom, troieni-vaTeiul floarea-i peste noi,Si prin somn auzi-vom buciumDe la stanele de oi.
Mai aproape, mai aproapeNoi ne-om strange piept la piept…O, auzi cum cheam-acumaCraiul sfatu-i intelept!
Peste albele izvoareLuna bate printre ramuri,Imprejuru-ne s-adunaAle Curtii mandre neamuri:
Caii marii, albi ca spuma,Bouri nalti cu steme-n frunte,Cerbi cu coarne ramuroase,Ciute sprintene de munte ?-??
Si pe teiul nostru-ntreaba:Cine suntem, stau la sfaturi,Iara gazda noastra zice,Dandu-si ramurile-n laturi:
- O, priviti-i cum viseazaVisul codrului de fagi!Amandoi ca-ntr-o povesteEi isi sunt asa de dragi!
- Blanca, stii ca din iubireFar? de lege te-ai nascut;Am jurat de la-nceputPe Hristos sa-l iei de mire!
Imbracandu-te-n vesmantu-i,Lepadand viata lumii,Vei spasi gresala mumiiSi de-o crima tu ma mantui.
- Traiul lumii, draga tata,Cine vor, aceia lese-l,Dara sufletul mi-e vesel,Tineretea luminata;
Dantul, muzica, padurea,Pe acestea le-ndragii,Nu chiliile pustiiUnde plangi, gandind aiurea!
- Stiu mai bine ce-ti prieste,Cum am spus, asa ramane;Pentru drumul cel de maneDe cu azi te pregateste!
Mana Ea la ochi si-o tine,Toate mintile-si aduna,Sa ia lumea-n cap, nebuna,Parc-atata-i mai ramane.
Calu-i alb, un bun tovaras,Inseuat asteapt-afara,Ea piciorul pune-n scaraSi la codrul pleaca iarasi.
Sara vine din arinisti,Cu miroase o imbata,Cerul stelele-si arata,Solii dulci ai lungii linisti.
Dar prin codri ea patrundeLanga teiul vechi si sfant,Ce cu flori pan-in pamantUn izvor vrajit ascunde.
Inganat de glas de apeCant-un corn cu-nduiosareTot mai tare si mai tare,Mai aproape, mai aproape;
Iar izvorul, prins de vraja,Rasarea, sunand din valuri -Sus in codrii de pe dealuriLuna blanda tine straja. -
Ca din farmec Ea tresareSi, privind uimita-n laturi,Vede-un tanar chiar alaturi,Pe-un cal negru e calare…
Oare ochii ei o mint,Sau aievea-i, adevaru-i?Flori de tei el are-n paru-iSi la sold un corn de-argint.
Ea privi atunci in jos,Trece mana pe la tample,Iara inima-i se impleDe un farmec dureros.
El se da tot mai aproapeSi cersea copilareste;Al ei suflet se rapesteDe inchide-a ei pleoape.
Cu o mana il respinge,Dar se simte prinsa-n brate,De-o durere, de-o dulceataPieptul, inima-i se strange.
Ar striga… si nu se-ndura,Capu-i cade pe-a lui umar,Sarutari fara de numarEl ii soarbe de pe gura;
O desmearda s-o intreaba,Iar ea fata si-o ascunde,Si asa de-ncet raspundeCu o voce dulce, slaba.
Tot alaturi calaresc,Nu au grija nimanuia,Si de dragi unul altuiaEi din ochi se prapadesc;
Se tot duc, se duc mereu,Trec din umbra, pier in vale,Iara cornul plin de jaleSuna dulce, suna greu.
Blandu-i sunet se impartePeste vai imprastiet,Mai incet, tot mai incet,Mai departe… mai departe…
Sus in brazii de pe dealuriLuna-n urma tine straja,Iar izvorul, prins de vraja,Rasarea sunand din valuri.
Cu perdelele lasate,Sed la masa mea de brad,Focul palpaie in soba,Iara eu pe ganduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minteDulci iluzii. AmintiriTaraiesc incet ca greieriPrintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mangaioaseSi se sfarma-n suflet trist,Cum in picuri cade cearaLa picioarele lui Crist.
In odaie prin unghereS-a tesut painjenisSi prin cartile in vravuriUmbla soarecii furis.
In aceasta dulce paceImi ridic privirea-n podSi ascult cum invelisulDe la carti ei mi le rod.
Ah! de cate ori voit-amCa sa spanzur lira-n cuiSi un capat poezieiSi pustiului sa pui;
Dar atuncea greieri, soareci,Cu usor-maruntul mers,Readuc melancolia-mi,Iara ea se face vers.
Cateodata… prea arare…A tarziu cand arde lampa,Inima din loc imi sareCand aud ca suna cleampa…
Este Ea. Desarta casaDintr-odata-mi pare plina,In privazul negru-al vietii-miE-o icoana de lumina.
Si mi-i ciuda cum de vremeaSa ma treaca se indura,Cand eu stau soptind cu dragaMana-n mana, gura-n gura.
Departe sunt de tine si singur langa foc,Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit.Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri;Cu degetele-i vantul loveste in feresti,Se toarce-n gandu-mi firul duioaselor povesti,S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,Cu ochii mari in lacrimi, cu mani subtiri si reci;Cu bratele-amandoua de gatul meu te-aniniSi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…Eu strang la piept averea-mi de-amor si frumuseti,In sarutari unim noi sarmanele vieti…O! glasul amintirii ramane pururi mut,Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,Sa uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smult…Voi fi batran si singur, vei fi murit de mult!
Pajul Cupidon, vicleanul,Mult e rau si alintat,Cu copii se harjoneste,Iar la dame doarme-n pat.
De lumina ca talhariiSe fereste binisor,Pe feresti se suie noapteaDibuind incetisor;
Cordelute si nimicuri,Iata toate-a lui averi…Darnic cand nu vrei nici unaSi zgarcit daca le ceri.
In volumul ros de moliiCauti noaptea adevarSi-ntalnesti lipita-n fileVita-i galbena de par.
El da ganduri nenteleseVarstei crude si necoapte,Cu icoane luminoaseO ingana-ntreaga noapte.
Cand de-o sete sufleteascaE cuprinsa fata mica -A dormit cu ea alaturiCa doi pui de turturica.
E sfios ca si copiii,Dar zambirea-i e vicleana;Dara galesi ii sunt ochiiCa si ochii de vadana.
Gat si umere frumoase,Sanuri albe si rotundeEl le tine-mbratisateSi cu manile le-ascunde.
De te rogi frumos de dansul,Indestul e de hainValul alb de peste toateSa-l inlature putin.
"O, ramai, ramai la mine -Te iubesc atat de mult!Ale tale doruri toateNumai eu stiu sa le-ascult;
In al umbrei intunericTe asaman unui print,Ce se uit-adanc in apeCu ochi negri si cuminti;
Si prin vuietul de valuri,Prin miscarea naltei ierbi,Eu te fac s-auzi in tainaMersul cardului de cerbi;
Eu te vad rapit de farmecCum ingani cu glas domol,In a apei stralucireIntinzand piciorul gol
Si privind in luna plinaLa vapaia de pe lacuri,Anii tai se par ca clipe,Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin padurea,Bolti asupra-mi clatinand;Suieram l-a ei chemareS-am iesit in camp razand.
Astazi chiar de m-as intoarceA-ntelege n-o mai pot…Unde esti, copilarie,Cu padurea ta cu tot?
Pe aceeasi ulicioaraBate luna in feresti,Numai tu de dupa gratiiVecinic nu te mai ivesti!
Si aceiasi pomi in floareCrengi intind peste zaplaz,Numai zilele trecuteNu le fac sa fie azi.
Altul este al tau suflet,Altii ochii tai acum,Numai eu, ramas acelasi,Bat mereu acelasi drum.
Ah, subtire si gingasaTu paseai incet, incet,Dulce imi veneai in umbraTainuitului boschet
Si, lasandu-te la pieptu-mi,Nu stiam ce-i pe pamant,Ne spuneam atat de multeFar-a zice un cuvant.
Sarutari erau raspunsulLa-ntrebari indeosebi,Si de alte cele-n lumeN-aveai vreme sa intrebi.
Si in farmecul vietii-miNu stiam ca-i tot aceeaDe te razimi de o umbraSau de crezi ce-a zis femeia.
Vantul tremura-n perdeleAstazi ca si alte dati,Numai tu de dupa eleVecinic nu te mai arati!
De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:Pe bolta alburie o stea nu se arata,Departe doara luna cea galbena - o pata;Iar peste mii de sloiuri de valuri repeziteO pasare pluteste cu aripi ostenite,Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dusC-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus.Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
………………………………
Suntem tot mai departe deolalta amandoi,Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet,Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti.
Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,Nici samburul luminii de viata datator,Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,Caci unul erau toate si totul era una;Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toataErau din randul celor ce n-au fost niciodata,Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi:Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?
El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeiiSi din noian de ape puteri au dat scanteii,El zeilor da suflet si lumii fericire,El este-al omenimei izvor de mantuire:Sus inimile voastre! Cantare aduceti-i,El este moartea mortii si invierea vietii!
Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei,Si inima-mi implut-au cu farmecele milei,In vuietul de vanturi auzit-am al lui mersSi-n glas purtat de cantec simtii duiosu-i viers,Si tot pe langa-acestea cersesc inc-un adaos:Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos!
Sa blasteme pe-oricine de mine-o avea mila,Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila,S-asculte orice gura ce-ar vrea ca sa ma rada,Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,S-acela intre oameni devina cel intaiCe mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai.
Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,Pan? ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste,Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o -Cand ura cea mai cruda mi s-a parea amor…Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.
Strain si far? de lege de voi muri - atunceNevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce,S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa,Ce-o sa amute canii, ca inima-mi s-o rumpa,Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fata,Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata!
Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumescCa tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc.Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec,Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curmaSi-n stingerea eterna dispar fara de urma!
Atat de frageda, te-asameniCu floarea alba de cires,Si ca un inger dintre oameniIn calea vietii mele iesi.
Abia atingi covorul moale,Matasa suna sub picior,Si de la crestet pan-in poalePlutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochiiRasai ca marmura in loc -S-atarna sufletu-mi de ochiiCei plini de lacrimi si noroc.
O, vis ferice de iubire,Mireasa blanda din povesti,Nu mai zambi! A ta zambireMi-arata cat de dulce esti,
Cat poti cu-a farmecului noapteSa-ntuneci ochii mei pe veci,Cu-a gurii tale calde soapte,Cu-mbratisari de brate reci.
Deodata trece-o cugetare,Un val pe ochii tai fierbinti:E-ntunecoasa renuntare,E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, s-am inteles prea bineSa nu ma tin de pasul tau,Pierduta vecinic pentru mine,Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vinaSi vecinic n-o sa mi-o mai iert,Spasi-voi visul de luminaTinzandu-mi dreapta in desert.
S-o sa-mi rasai ca o icoanaA pururi verginei Marii,Pe fruntea ta purtand coroana -Unde te duci? Cand o sa vii?
IAfara-i toamna, frunza-mprastiata,Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;Si tu citesti scrisori din roase plicuriSi intr-un ceas gandesti la viata toata.
Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata,Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet pe ganduri,Visez la basmul vechi al zanei Dochii;In juru-mi ceata creste randuri-randuri;
Deodat-aud fosnirea unei rochii,Un moale pas abia atins de scanduri…Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii.
IISunt ani la mijloc si-nca multi vor treceDin ceasul sfant in care ne-ntalniram,Dar tot mereu gandesc cum ne iubiram,Minune cu ochi mari si mana rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi,Privirea ta asupra mea se plece,Sub raza ei ma lasa a petreceSi canturi noua smulge tu din lira-mi.
Tu nici nu stii a ta apropiereCum inima-mi de-adanc o linisteste,Ca rasarirea stelei in tacere;
Iar cand te vad zambind copilareste,Se stinge-atunci o viata de durere,Privirea-mi arde, sufletul imi creste.
IIICand insusi glasul gandurilor tace,Ma-ngana cantul unei dulci evlavii -Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea noptii bland insenina-veiCu ochii mari si purtatori de pace?Rasai din umbra vremilor incoace,Ca sa te vad venind - ca-n vis, asa vii!
Cobori incet… aproape, mai aproape,Te pleaca iar zambind peste-a mea fata,A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,Sa simt fiorii strangerii in brate -Pe veci pieduto, vecinic adorato!
Tresarind scanteie laculSi se leagana sub soare;Eu, privindu-l din padure,Las aleanul sa ma fureSi ascult de la racoarePitpalacul.
Din izvoare si din garleApa suna somnoroasa;Unde soarele patrundePrintre ramuri a ei unde,Ea in valuri sperioaseSe azvarle.
Cucul canta, mierle, presuri -Cine stie sa le-asculte?Ale pasarilor neamuriCiripesc pitite-n ramuriSi vorbesc cu-atat de multeIntelesuri.
Cucu-ntreaba: - Unde-i soraViselor noastre de vara?Mladioasa si iubita,Cu privirea ostenita,Ca o zana sa rasaraTuturora.
Teiul vechi un ram intins-a,Ea sa poata sa-l indoaie,Ramul tanar vant sa-si deieSi de brate-n sus s-o ieie,Iara forile sa ploaiePeste dansa.
Se intreaba trist izvorul:- Unde mi-i craiasa oare?Parul moale despletindu-si,Fata-n apa mea privindu-si,Sa m-atinga visatoareCu piciorul?
Am raspuns: - Padure draga,Ea nu vine, nu mai vine!Singuri, voi, stejari, ramanetiDe visati la ochii vineti,Ce lucira pentru mineVara-ntreaga.
Ce frumos era in cranguri,Cand cu ea m-am prins tovaras!O poveste incantataCare azi e-ntunecata…De-unde esti revino iarasi,Sa fim singuri!
- Codrule, codrutule,Ce mai faci, dragutule,Ca de cand nu ne-am vazutMulta vreme au trecutSi de cand m-am departatMulta lume am imblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,Iarna viscolu-l ascult,Crengile-mi rupandu-le,Apele-astupandu-le,Troienind cararileSi gonind cantarile;Si mai fac ce fac de mult,Vara doina mi-o ascultPe cararea spre izvorCe le-am dat-o tuturor,Implandu-si cofeile,Mi-o canta femeile.
- Codrule cu rauri line,Vreme trece, vreme vine,Tu din tanar precum estiTot mereu intineresti.
- Ce mi-i vremea, cand de veacuriStele-mi scanteie pe lacuri,Ca de-i vremea rea sau buna,Vantu-mi bate, frunza-mi suna;Si de-i vremea buna, rea,Mie-mi curge Dunarea.Numai omu-i schimbator,Pe pamant ratacitor,Iar noi locului ne tinem,Cum am fost asa ramanem:Marea si cu raurile,Lumea cu pustiurile,Luna si cu soarele,Codrul cu izvoarele.
Sa cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?Te-as cere doar pe tine, dar nu mai esti a ta;Nu floarea vestejita din parul tau balai,Caci singura mea ruga-i uitarii sa ma dai.
La ce simtirea cruda a stinsului norocSa nu se sting-asemeni, ci-n veci sa stea pe loc?Tot alte unde-i suna aceluiasi parau:La ce statornicia parerilor de rau,Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scrisCa visul unei umbre si umbra unui vis?La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti?La ce sa masuri anii ce zboara peste morti?Totuna-i daca astazi sau mane o sa mor,Cand voi sa-mi piara urma in mintea tuturor,Cand voi sa uiti norocul visat de amandoi.Trezindu-te, iubito, cu anii inapoi,Sa fie neagra umbra in care-oi fi pierit,Ca si cand niciodata noi nu ne-am fi gasit,Ca si cand anii mandri de dor ar fi deserti -Ca te-am iubit atata putea-vei tu sa ierti?
Cu fata spre parete, ma lasa prin straini,Sa-nghete sub pleoape a ochilor lumini,Si cand se va intoarce pamantul in pamant,Au cine o sa stie de unde-s, cine sunt?Cantari tanguitoare prin zidurile reciCersi-vor pentru mine repaosul de veci;Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape,Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape,Apoi - de vor - m-arunce in margine de drum…Tot imi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.Din zare departata rasar-un stol de corbi,Sa-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,Rasar-o vijelie din margini de pamant,Dand pulberea-mi taranii si inima-mi la vant…
Ci tu ramai in floare ca luna lui april,Cu ochii mari si umezi, cu zambet de copil,Din cat esti de copila sa-ntineresti mereu,Si nu mai sti de mine, ca nu m-oi sti nici eu.
O, mama, dulce mama, din negura de vremiPe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;Deasupra criptei negre a sfantului mormantSe scutura salcamii de toamna si de vant,Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau…Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu…Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca impreuna va fi ca sa murim,Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;De-a pururea aproape vei fi de sanul meu…Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.
Cand cu gene ostenite sara suflu-n lumanare,Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare,Caci perdelele-ntr-o parte cand le dai, si in odaieLuna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoateDe dureri, pe care insa le simtim ca-n vis pe toate.
Luna tu, stapan-a marii, pe a lumii bolta luneciSi gandirilor dand viata, suferintele intuneci;Mii pustiuri scanteiaza sub lumina ta fecioara,Si cati codri-ascund in umbra stralucire de izvoara!Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate,Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate!Cate tarmuri inflorite, ce palate si cetati,Strabatute de-al tau farmec tie singura-ti arati!Si in cate mii de case lin patruns-ai prin feresti,Cate frunti pline de ganduri, ganditoare le privesti!Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac,Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac…Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii,Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii;La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi,Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par,Altul cauta in lume si in vreme adevar,De pe galbenele file el aduna mii de coji,A lor nume trecatoare le insamna pe raboj;Iara altu-mparte lumea de pe scandura tarabii,Socotind cat aur marea poarta-n negrele-i corabii.Iar colo batranul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate,Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoateSi de frig la piept si-ncheie tremurand halatul vechi,Isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechi;Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic,Universul fara margini e in degetul lui mic,Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga,Noaptea-adanc-a veciniciei el in siruri o dezleaga;Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umarAsa el sprijina lumea si vecia intr-un numar.Pe cand luna straluceste peste-a tomurilor bracuri,Intr-o clipa-l poarta gandul indarat cu mii de veacuri,La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,